Îmi amintesc de tine
Stăteai în fața mea,
A fost de-ajuns o privire
Ce n-o pot, n-o pot uita.
Cu brațele-amândouă,
Încerc să te regăsesc,
Să fim din nou împreună,
E tot ce pot, să îmi doresc.
Cu gândul preț de-o clipă
Să te-nțeleg aș fi vrut,
Aș fi rămas cu tine,
C-am să te pierd n-aș fi crezut.
Afară numai vântul,
Gonind prin noapte spunea,
Să las în urmă timpul,
Ce mult prea, prea iute alerga.
Pornesc la drum prin noapte,
În noaptea-n care ți-am zis,
Că numai tu dintre toate,
Doar tu ești fata din vis.
Pornesc la drum prin noapte,
În noaptea-n care ți-am zis,
Că numai tu dintre toate,
Doar tu ești fata din vis.
Privesc la trenul care,
Ducea nepăsător,
Căldura șoaptei tale,
Ce-avea s-o piardă până-n zori.
Afară numai vântul,
Gonind prin noapte spunea,
Să las în urmă timpul,
Ce mult prea, prea iute alerga.
Dacă vrei (dacă vrei)
Voi fi cu tine,
Dacă vrei (dacă vrei),
Voi sta lângă tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o persoană pierdută, idealizată ca "fata din vis". Naratorul își amintește de momentul întâlnirii și își exprimă dorința de a se întoarce în timp, dar acceptă și ideea de a merge mai departe, purtând amintirea cu sine.