Undeva într-un tărâm îndepărtat,
El are un sceptru în mână,
El trebuie să meargă cu ei
Să vadă iadul.
Sunete de vieți sunt arse,
Ce se întâmplă cu această lume,
Unde în fiecare zi ura domnește?
Toată lumea se iubește numai pe ea însăși,
Totul se învârte în jurul banilor,
Spune-mi, nu ești aici?
Dumnezeule, mă auzi?
De ce nu ne ajuți?
Dumnezeule, ne-ai lăsat singuri,
Și tot pământul plânge.
Dumnezeule, unde ești?
De ce nu ne vezi?
Dumnezeule, spune-mi ce va fi,
Când fiecare speranță va muri?
O mamă își ține copilul,
El este înfometat, dar suntem orbi,
Moartea este peste tot,
Milioane de suflete în primejdie,
Pentru că suntem atât de cruzi,
Dumnezeule, mi-e teamă,
Am făcut totul numai pentru tine,
Te rog, dă-ne puterea,
Cum Tu ai puterea,
De ce nu ne poți salva?
Dumnezeule, mă auzi?
De ce nu ne ajuți?
Dumnezeule, ne-ai lăsat singuri,
Și tot pământul plânge.
Dumnezeule, unde ești?
De ce nu ne vezi?
Dumnezeule, spune-mi ce va fi,
Când fiecare speranță va muri?
Spune-mi de ce,
Spune-mi pentru ce,
În fiecare zi atât de mulți oameni își pierd credința,
În cele din urmă te întorci, nu contează unde ești,
Astfel fără Tine va veni în curând sfârșitul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și suferința umană într-o lume plină de ură și lipsuri. Este un apel către Dumnezeu pentru ajutor și o întrebare retorică despre viitor, când speranța dispare. Versurile reflectă pierderea credinței și teama de un sfârșit iminent fără intervenția divină.