În inima mea, e târziu
Și gândul fără Tine-i pustiu.
Trimit dorul meu să te cheme
Să vii cu un ceas mai devreme.
E greu printre străini, Domnul meu,
E grea povara, drumul e greu
Și sufletul strigă: când vii?.
Mi-e dor de Tine, Domnul meu
Mi-e dor să te întâlnesc
Să stau lipit la pieptul Tău,
Să plâng, să Îți vorbesc.
Să Îmi rostești cuvinte dulci
De mână să mă duci
Ce am suferit, să pot să uit
Să pot să uit.
Aici în vale-i plâns și suspine
Și nu e nimeni dureri să aline,
Iar lacrimi pe obraz cad ușor.
Am răni adânci, ce încă dor.
Mai lupt cu deznădejdea mereu,
Nu vreau să cad, nu vreau… Domnul meu
Și sufletul strigă: când vii?.
Am obosit de când Te aștept
De dor arde inima în piept
Și teama ades mă cuprinde,
Te rog da-mi puteri, scump Părinte.
Uneori speranțele-mi plâng,
Și visele-mi pleacă-n adânc,
Dar știu Isus… vii curând!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al cântărețului pentru Dumnezeu și așteptarea reîntâlnirii cu El. În mijlocul greutăților și suferințelor, credința și speranța în promisiunea revenirii lui Isus oferă alinare și putere.