La Oreja De Van Gogh – Amoruri Dormite

Iubiri adormite.
Vino și mai îmbrățișează-mă o dată,
Pentru că nu pot să dorm
Mi-e greu să fiu fericită.
Știu că nimic nu se mai întoarce,
Că ar fi trebuit să ascultăm,
Că e târziu pentru ca să mai vorbim.
Vezi.. aceea care pleacă,
Este iubirea noastră care,
S-a săturat să mai aștepte.
Nu știu de ce te iubesc fără să vreau,
Ma sperie să te văd bine,
Îmbrățișează-mă de data asta.
Vorbesc despre iubiri adormite,
De un album de poze care e încă tot gol
De frigul din pat, de frigul cu tine
Și o plimbare surdă pe bulevard.
Vorbesc despre iubiri adormite,
Care se simt ca săruturile interzise
Care își fac mii de farse, care nu joacă cinstit
Și privesc așezați viața trecând.
Tu preferi să desenezi,
Și eu vreau să pictez,
Același răsărit
Așa că vino, și spune-mi că de data asta,
Vrei să mă protejezi
De visul despre care ți-am vorbit.
Vorbesc despre iubiri adormite,
Care se simt ca săruturile interzise
Care își fac mii de farse, care nu joacă cinstit
Și privesc așezați viața trecând.
Mi-am vândut voința,
Dorința de a lupta,
Unei vechi cunoștințe,
Unui prieten rău de-al meu,
Care este frica de a mă trezi.
Vorbesc despre iubiri adormite,
Care se simt ca săruturile interzise
Care își fac mii de farse, care nu joacă cinstit
Și privesc așezați viața trecând.
Vorbesc despre iubiri adormite,
Care doar își mângâie copiii
Care au fost atât de buni prieteni
Care deja nu se mai putea trezi..