(Feat. Brugner)
I:
M-am născut în București, mai exact în zona de Sud
‘Vreau cât mai mulți bani’, e vorba pe care cel mai des o aud
Asa cum tovarăși de-ai mei s-au dus la vale
Sunt prinși în goana după bani, pericolele sunt reale
La fiecare colț e un gabore gata să te-nhate
La fiecare colț e o șantă gata să te-nalțe
Esti gata să devii un star de cartier?
Sau poate-un băiețaș care să aibă propriul lui bancher
Însă nu te lăsa prins în joc prea adânc
Fiindcă n-o să-ți mai auzi frații care plâng
Cei care stau închiși în celule pentru multă vreme
Nu au timp de explicații, au numai belele
În fiecare zi văd altă dramă cum se desfășoară
Băiețașii vor h*****a în loc de școală
A doua zi soarele iarăși o să răsară
Fiindcă nimănui nu-i pasă de cartier, de viața reală.
Refren (x2) :
Fiecare zi e și mai grea, și mai grea
E din ce mai complicat să ai grijă de pielea ta
Nu ceda, frate, nu renunța, frate
Poate mâine-i vremea ta.
II:
În fiecare zi greul tot mai greu devine
Mă uit pe străzi și văd cum o mare parte din mine
Se-ndoiește de mai bine și de drumul spre lumină
O văd pe mama tristă, știu cine-i de vină
Sărăcia ne îngroapă, mai mult pe zi ce trece
Într-o lume rece plină de oameni necăjiți
Ca să sece dorința de mai bine ce-o avem în fiecare dintre noi
Văd oameni în metrou degradați și plini de noroi
Alaltăieri am zărit un om slăbit care-a luat loc lângă mine
Era-mbrăcat modest și ținea un carnețel pe vine
M-am uitat să mă dumiresc erau doar socoteli pe hârtii
3 pâini și-un pachet de Carpați, total 13000
Dedesubt pentru copii erau 31000 scriși parcă cu sânge
Noaptea îl aud, cum zbieră și cum plânge..
Refren:..
III:
Prinși în aceeași sărăcie în continuare
Băiețașii se chinuie să rămână în picioare
Pustanii visează tot mai mult, ce dacă
După câțiva ani o să-nceteze s-o mai facă
Viața de cartier, nu-i așa palpitantă
Devine obișnuit de neinteresantă
Sirenele încep să te streseze
Încet, încet, viața-ncepe să te enerveze
Ai vrea să fii mare
Dar ai același rând de toale, gol în buzunare
În stradă, fii atent să nu ți-o iei în barbă
Esti un nimeni și banii vin mai rar ca apa caldă
Te chinui să nu te pierzi în droguri sau băutură
Parcă mergi într-un SLK fără centură
Nu mai suport, sunt prins în joc
Nu mai suport, sunt prins în viața de cartier.
Refren:.
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții de cartier, marcată de sărăcie, disperare și lipsa de perspective. Protagonistul exprimă frustrarea și neputința în fața greutăților, observând cum cei din jur sunt prinși într-un ciclu vicios al sărăciei și al infracționalității.