Șișu:
Oare să ai bani mulți și haine scumpe
Bijuterii, și zi de zi înconjurat de t***e multe
Oare o mașină preparată, o casă și vrăjeală multă
Și respectul, te-ai îmbogățit
Oare să râdă toți când spui o glumă, chiar dacă nu-i bună
Să tacă toți din gură atunci când telefonu’ sună
Să plătești un lucru, chiar și atât cât nu face
Chiar dacă nu le place, toți fac ce îți place
Ești omul zilei, ai uși deschise larg
Unii nu te plăceau, acuma toți te plac
Ai stil, ești dulce și întotdeauna ai dreptate
Ai mulți tovarăși și fete în fiecare noapte
La club ai masă rezervată întotdeauna
Îți place lumea când se înghesuie să-ți strângă mâna
Pe mulți nu îi cunoști, nici cum îi cheamă nu știi bine
Nici unu’ dintre ei nu e acum aici cu tine!
Refren (x2):
Toată lumea vrea să fie cât mai sus,
Însă puțini ajung unde și-au propus.
Puya:
Șmecherie e să stai la plajă când în țară sunt 0 grade
Să fii respectat când pleci departe
Te umfli că ești bun în perimetrul tău
Cu un BMW și două mii în portmoneu
Poți să apari în clipuri cu mașini luxoase
Degeaba, dacă nu sunt ale tale, nu sunt frumoase
Exact ca t*****e care pleacă dimineața
Te trezești din vis, asta e viața
De unde venim, știm ce e șmecheria
Sunt bani în cantități mari, asta-i România
Paradisul lor, al bagabonților
A celor care știu să își facă un viitor
Și p*****e sunt atrase ca un magnet
De cel care e în final cel mai potent
Asta-i șmecheria, nu vorbe, afirmații
Nu povești auzite de la alții!
Refren (x2):
Toată lumea vrea să fie cât mai sus,
Însă puțini ajung unde și-au propus.
Brugner:
Nu pot să încep decât prin a vă spune
Oricât de prost sau bine ar putea să sune
Căci aici în România, șmecheria-i neînțeleasă
Nu este comună, e o trăsătură aleasă
Puțini știu poate faptul că numa’ din plăcere
Cei mai răi băieți se mișcă în tăcere
Nici o dată un șmecher n-o să facă atmosferă
Însă prin decizi poate avea efect de seră
Hahalee este acela ce se laudă ca de la el
Se trage toată treaba mai ceva ca decât Mandela
Tare-n gură cu o stela și vopsit în cap cu vela
Demagog și doar atât, fără pic de flegmă-n gât
E uscat ca un desert și se laudă-ntratât
Nici o dată dat cu el cunoștințele în cât
Chiar mă scoate din sărite, și-o să spun că este fraier
N-are sabie în dotare, ci doar pânză de bonfaier!
Refren (x4):
Toată lumea vrea să fie cât mai sus
Însă puțini ajung unde și-au propus
Toată lumea vrea să fie cât mai sus
Însă puțini ajung unde și-au propus.
Sensul versurilor
Piesa critică superficialitatea și iluzia succesului bazat pe bani și aparențe. Artiștii descriu realitatea dură din România, unde mulți aspiră la o viață de lux, dar puțini reușesc să atingă cu adevărat succesul, adesea fiind atrași de mirajul fals al șmecheriei.