Șișu:
București, orașul la care mulți băieți visează
Pe unii îi stresează, deranjează, dar ce mai contează
Vino cu mine dacă vrei să-l vizitezi
Nu-ți face iluzii, nu e deloc ceea ce crezi
E împărțit în cartiere de o grămadă de șmecheri
Fiecare zonă își are băiețașul de oraș
Dacă mă întrebi unde stau
O să-ți răspund în Sălăjan, în Centrul Periferiei
Unde bate porumbul în geam
Glumeam evident, dar mai bine fii atent să nu te încingă vreun dement
Pentru că fiecare puști e cu ceva bani în buzunar
E o noapte de șmecherie, așa că în zadar
Încerci să-i explici băiețașului că e dus
Lasă-l în pace să țină nasul pe sus
Că pe al fiecare colț de stradă, mii ai să găsești
Poate am uitat să-ți spun, dar ești în București!
Refren (x2):
Știi bine e București
Știi bine o s-o pățești
E paradisul vagabonzilor
Patria golanilor!
Puya:
Celulare, domnișoare ce zâmbesc de prin merțane
Puștani și puștoaice ce cerșesc mereu ceva de mâncare
În Balta Albă, Pantelimon, mergem peste tot la fel
Colentina, Titan, același gen de cartier
Blocuri, străzi încărcite
Totul nu e chiar de vis
A fost micul paradis
Acum e a vagabonzilor paradis
În căldura verii
Sezonul cu femei multe
Le ghicești formele prin hainele mult prea strâmte
Și-ți lasă gura apă când le vezi cum ling din înghețată
Și aproape uiți că acasă te așteaptă o fată
Nu faci față tentațiilor
Și teancul din buzunare se subțiază rău
Gagici perverse
Dau pentru bani din fese
În timp ce arabii salivează pe lângă mese
Oricum, trebuie să fii cu ochii în patru, să nu greșești, să n-o pățești
Fiindcă am uitat să-ți spun, aici e…
Refren (x2):
Știi bine e București
Știi bine o s-o pățești
E paradisul vagabonzilor
Patria golanilor!
Puya:
Nu toată lumea se ține de șmenuri și prostii
Mai sunt un mic procent ce muncesc zi de zi
Pentru nimic, lucrează o viață întreagă
De știu sigur că bine nu o să le meargă
Băiețașii ce fac combinații puțin le pasă
Pentru că la sfârșit doar inocenții cad în plasă
Seara, București, bodegile sunt pline
De ce văd viața din fundul sticlei mai bine.
Șișu:
Asta e orașul în care trăiesc
Mare și pervers
Eu nu fac altceva decât să mai scriu un vers
Să las băiețașii cu gura căscată
Stilul meu de băiat rău începe să le placă
Și nu au ce să-mi facă când am toți băieții în spate
Îmi țin parte, mă consideră ca un frate
Respect Bucureștiu’
Orașu’ în care m-am născut
Oriunde aș pleca în lume, sigur n-o să-l uit.
Refren (x2):
Știi bine e București
Știi bine o s-o pățești
E paradisul vagabonzilor
Patria golanilor!
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea complexă a Bucureștiului, cu bune și rele, de la visele tinerilor la pericolele străzii și inegalitățile sociale. Este un portret sincer al vieții de zi cu zi în cartierele orașului.