Strofa 1.
Am pierdut decorul slab, așteptând ziua de mâine
Și visu’ se destramă, cât sunt pândit de feline
Alerg cât ține pasu’, să nu-mi pierd balansu’
Și chiar dacă mă împiedic am în mâneca mea asu’
Iluzii, și confuzii, speranțe în perfuzii
Adulmec orice vrajă însoțită de acuzii
Când drumu’ e pustiu, și uit ce vreau să fiu
Și calc mereu strâmb, când în jur totu-i cenușiu
Știu, viața mi-a întins capcana,
Și nu mai am de gând să-mi stric și karma
Am de gând să bat cu diavolu’ palma
Că mi-a promis de mult că mă va transforma
Într-o altă persoană, condusă de satana,
Cu vicii și resurse, peste puterea umană
Deci mama nu plânge, știu că-ți ajunge
De mâine promit că voi fi eu cel care va învinge.
Refren.
Și pare a fi un oraș departe
Unde toți le putem avea pe toate
Unde cred că toți sunt diferiți
Oriunde te duci pe nimeni nu tre’ să-i eviți.
Wow wow, nu ai cum să nu vrei
Wow wow, să faci mult mai bine ca ei
Care vor să te schimbe
Că vor să se schimbe
Când vor să te facă
Cu vorba să te tot plimbe.
Strofa 2.
Pe beatu’ ăsta parcă zbor, mă simt ușor
Și mulți îmi spun deseori că sunt un diavol
Accept orice schimbare, trupu’ aproape moare
Nu caut oportunități în ceea ce răsare
Puterea este mare, dorința și mai mare
Să caut să fac bine, să mă pun iar în mișcare
Că banu’ e speranța, acum înving și ceața
Nimic nu-mi stă în cale când trebuie să sparg gheața
Și am fost și-ngenunchiat la pământ
Mulții s-au dat încet, încet, încet la fund
N-am avut de ales, am forțat și coru’
Și am făcut într-un final și pactu’ cu diavolu’
Și pot paria, că plec în Siria
Cu gust a Maria, pe mâna lui scria
Nu ai cum să-l vezi, nu, nu n-ai cum să-l crezi
Într-un final tragi o carte, bagi aparate, mizezi.
Refren.
Și pare a fi un oraș departe
Unde toți le putem avea pe toate
Unde cred că toți sunt diferiți
Oriunde te duci pe nimeni nu tre’ să-i eviți.
Wow wow, nu ai cum să nu vrei
Wow wow, să faci mult mai bine ca ei
Care vor să te schimbe
Că vor să se schimbe
Când vor să te facă
Cu vorba să te tot plimbe.
Strofa 3.
Suntem fiare pe pământ, uit mereu că și eu sunt
Un om la fel ca alții, care trage doar sperând
Că o să fie altfel, ai un caracter de fier
C-o viață care nu te plimbă la fel ca un carusel
Și asta-mi e norocu’, mă aliez cu focu’
Chiar dacă sunt nevoit să-i mai fac și lui jocul
Și-mi tot cere destule, dar îmi oferă destule
Cât să pot rezista, în lumea asta cu zâmbete nule
Multă ură ne atârnă în spate
Suntem vipere pe pământ cu suflete de șarpe
Și cine dracu’ ne mai poate oare desparte
De gândul ăsta că le putem avea chiar pe toate
Multe dorințe de pus, prea puține de adus
La realitatea asta dulce în care totu’ a apus
În balanță cu esența legendei
Și cu dorința de a fi mereu în ochiul piramidei.
Refren.
Și pare a fi un oraș departe
Unde toți le putem avea pe toate
Unde cred că toți sunt diferiți
Oriunde te duci pe nimeni nu tre’ să-i eviți.
Wow wow, nu ai cum să nu vrei
Wow wow, să faci mult mai bine ca ei
Care vor să te schimbe
Că vor să se schimbe
Când vor să te facă
Cu vorba să te tot plimbe.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de a face un pact cu diavolul pentru a obține putere și resurse, reflectând asupra sacrificiilor și transformărilor implicate. Artistul descrie o lume în care ambiția și dorința de succes îl conduc spre o astfel de decizie, cu toate consecințele ce decurg din ea.