I:
Cât am mângâiat chipul tău însețat
Cât am îmbrățișat, ochii ți-am sărutat
Vremea a trecut, măștile au căzut
Unde ești, început, cine mi te-a furat?
Refren1:
Crede, crede, aș vrea să te iert
Să nu mai rătăcesc pierdut în pustiu deșert.
II:
Vreau să uit de noi, de lacrimi în tăcere
De flori de sânziene de care te-ai mirat.
Nu mai suntem doi în tristele odăi
O masă și un pat cu așternut curat.
Refren:
Crede, crede, aș vrea să te iert
Să nu mai rătăcesc pierdut în pustiu deșert.
Crede, crede, noaptea în vise te aștept
Aud cerceii tăi rotunzi lovind la mine-n piept.
III:
Dacă marea a-necat sentimente și dorințe
Nu te-am uitat
Îmi ridic fața la cer și întreb:
‘Tu, fericire-mi, de ce-ai plecat?’
Refren:…
IV (x2) :
Aud cerceii tăi, eu încă mai aud
Aud cerceii tăi lovind la mine-n piept..
Aud cerceii tăi..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o iubire pierdută. Naratorul își amintește cu nostalgie momentele frumoase și se luptă cu sentimentul de pierdere, căutând iertare și răspunsuri în vise.