Kristina – Umbra Ta

Aceeași noi.
Tot în război.
Și vorbele sunt gloanțe moi.
Când ne certăm.
Mereu plecai primul.
Tu o țineai numai pe-a ta.
Și nu vedeai dar ne distrugea.
Iar eu iertam totul de dragul tău. [umbra].
O altă zi, aceeași întrebare.
E o luptă-n doi, dar pentru fiecare.
De ce cred doar eu, într-o schimbare.
Iubirea ta doare.
Încă aștept, aștept și sper.
Ca azi nu va fi la fel ca ieri.
Și vei realiza, că în urma ta.
Ai lăsat fata ce te iubea.
Încă încerc, încerc să sper.
Dar noi nu ne știm de azi sau ieri.
Nu știu cum faci, mereu mă lași.
Și rămân iarăși cu umbra ta.
Pun ploi pe foi.
Când nori-s goi.
Cuvintele tale sunt reci sloi.
La început.
În brațe nu simțeam nici frigul.
Nu credeam că se va termina.
Și încă sper să te mai pot ierta.
Nu mi-e ușor, o fac doar de dragul tău.
De ce cred doar eu, într-o schimbare.
Încă aștept, aștept și sper.
Ca azi nu va fi la fel ca ieri.
Și vei realiza, că în urma ta.
Ai lăsat fata ce te iubea.
Încă încerc, încerc să sper.
Dar noi nu ne știm de azi sau ieri.
Nu știu cum faci, mereu mă lași.
Și rămân iarăși cu umbra ta.
Sunt amintiri ce nu pot să le șterg.
Sunt răni deschise adânc în piept.
Îți spun că nu pot, tu-mi spui să te iert.
Dar tu ai putea oare face la fel?.
Încă aștept, aștept și sper.
Ca azi nu va fi la fel ca ieri.
Și vei realiza, că în urma ta.
Ai lăsat fata ce te iubea.
Încă încerc, încerc să sper.
Dar noi nu ne știm de azi sau ieri.
Nu știu cum faci, mereu mă lași.
Și rămân iarăși cu umbra ta.