Cad flori de vișin peste părul meu
Șezând sub pom privesc petalele lor liniștite.
În suflet bântuie părerile de rău
Și amintirea și a mele vise ne-mplinite.
După atâția ani de despărțire
Revin sub poale lungi de vișin înflorit.
Tu mi-ai rămas comoară-n amintire,
Tu ești un vis etern, tu ești un mit.
Cât de aproape ești acum de mine!
În brațe-aș vrea să te cuprind – dar n-am puteri,
Aș sta o clipă nemișcată lângă tine,
Să cânt, să plâng, să râd cu tine ca mia ieri.
Cât de aproape ești.. de fiica mea zglobie
Ce bine ti-e cu ochii negri-a ei!
Măcar o clipă dăruiește-mi mie..
Cad flori de vișin peste anii mei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru copilărie și dorința de a retrăi momentele fericite din trecut. Naratorul își amintește cu drag de o persoană importantă din viața sa, idealizând-o și regretând distanța creată de timp.