Nob:
Sigur, probabil nu vreți să auziți,
De la cuvintele mele vreți să surziți.
Bagabonții sunt tolerați, moarte pentru moarte printre frați,
Prin cartier, băiețașii o ard la greu, respect Între-Lacuri.
Nu mă duc în jos, nu privesc în jur,
Că ajung la închisoare dacă fur.
Lumea este rea, te vrea mort, îngropat,
Te vrea în pământ, putrezit, uscat.
Nu pot să nu-mi bag p*** în lume, vor să mă omoare, n-au decât să se adune.
Poate că tu crezi că sunt nebun, viața-mi ustură ochii ca un fum.
Dracu’ se numește, nu te ferește,
Fiecare moartea la altul dorește.
Suntem așa cum suntem, nu ne vom schimba,
Doar Dumnezeu ne poate dirija.
Știi?
Nu mai contează nimic,
Lumea-i de c***!
Îmi bag p***-n ea incontinuare, tolerat (yo).
Refren:
Sunt tolerat, voi fi tolerat de lumea asta care nu s-a schimbat.
Sunt tolerat pe străzile din cartier Între-Lacuri, sunt aici, nu plec nicăieri.
Sunt tolerat, voi fi tolerat de lumea asta care nu s-a schimbat.
Sunt tolerat pe străzile din cartier Între-Lacuri, sunt aici, nu plec nicăieri.
Russi:
Mulți povestesc de cartier, despre bagabonti,
Cum e să stai cu ei.
Nu știi? Pleacă-n p*** mea, acolo unde ți-e mai bine,
Eu rămân aici, nu vin cu tine.
Am strada mea, am casa mea,
Am tot ce vreau, chiar dacă lumea-i rea.
Când simt durerea, beau.
Prietenii sunt puțini și falși, m***s pe ei,
Pe față-mi zic una, pe la spate au alte idei.
Fiecare știe ce are de făcut,
Ne pișăm pe viață încă de la început.
Unde se naște viața, se stinge speranța,
Unde doar banii îți vindecă greața.
E ca gheața, e rece ca moartea,
Nu încerca, fraiere, să ne schimbi soarta.
Dumnezeu a vrut să existe cartier
Și a vrut să fie și bagabonți în el.
Dumnezeu a vrut să existe cartier
Și a vrut să fie și bagabonți în el.
Refren:
Sunt tolerat, voi fi tolerat de lumea asta care nu s-a schimbat.
Sunt tolerat pe străzile din cartier Între-Lacuri, sunt aici, nu plec nicăieri.
Sunt tolerat, voi fi tolerat de lumea asta care nu s-a schimbat.
Sunt tolerat pe străzile din cartier Între-Lacuri, sunt aici, nu plec nicăieri.
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții în cartier, unde supraviețuirea este o luptă constantă. Vorbește despre tolerarea acestei realități și despre loialitatea față de locul natal, chiar și în fața greutăților.