Călătorule ai grijă ce faci, cum faci,
Pe cine ajuți și pe cine lași la greu
Continuă să lupți cu încredere în Dumnezeu
Zâmbește și nu lăsa pe mâine ce poți face azi
Că timpul trece și nu realizezi când cazi
Trăiește clipa ca și cum ar fi ultima
Înțelege oamenii și nu-i subestima
Gândește-te de două ori când faci ceva
Prețuiește viața și nu uita că ai doar una
Orice ai face fuge de tine ca nebuna
Aruncă-ți toate visele într-o geantă și pleacă
Ia-o de la capăt și alege calea cea dreaptă
Că timpul fuge fără să se mai oprească
Și-o să te trezești sub bolta cerească
Singur, abandonat, sărac în a ta casă
Din păcate cu prea puține pe masă.
Trec zile fără oprire una după alta
Și te gândești oare asta îți este soarta
Să alergi în neștire după bani
Și să pierzi numărul la ani
Să te trezești în fiecare dimineață trist
Și fără poftă de viață
Alergi, cu gândul tot la fericire
Dar din păcate e mult prea departe de tine
Continuă să speri și să crezi în ceea ce vine
Că o dată și o dată o să fie totul bine
Și-o să lași în urmă toate problemele,
Amintirile, greutățile și toate suferințele
Trăim într-o lume plină de coincidențe
Și ne trezim la bătrânețe
Singuri înconjurați de oameni cu mai multe fețe
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța de a trăi în prezent și de a prețui timpul, deoarece acesta trece repede și ne dăm seama prea târziu de lucrurile importante. Îndeamnă la speranță și la depășirea greutăților, amintind că viața este plină de coincidențe și că trebuie să ne bucurăm de fiecare moment.