Stau și aștept să vină cineva să mă trezească
Din visul ăsta nedescris
Singurătatea e tot ce mi-a rămas
Și n-aș vrea să fac aici un popas
Vreau să trec mai departe
Viitorul mă așteaptă, trecutul e trecut
Știu că va fi o cale s-o iau de la început
Sunt singur și nu știu ce să fac
Mă gândesc doar cum să scap din coșmarul ce mă urmărește peste tot
Încerc și nu pot din minte să-l mai scot
Îmi fac planuri peste planuri care eșuează
Dar mereu există un plan de rezervă care funcționează
În timp, oră de oră, minut de minut
Fără să știu că acum doar cânt
Sunt versurile mele, visele mele
Ce mă bântuie mereu
Dar singurul prieten al meu sunt doar eu
Trăiesc momente din viitor fără să știu că dor
Ceva mă atenționează că tot ce fac nu e bine
Dar nu cred. Acum sunt singur
Singurătatea e tot ce mi-a mai rămas
Nu mai am nici glas să țip după ajutor
Să le spun că dacă mor
Să nu-și facă nimeni griji
Eu mi-am atins scopul în viața mea
Și tot ce-i rău în ea
Trec peste toate, știu că se poate
Nimic nu e interzis
Totul e precis când vezi că toți mint
Ești singur în drum
Și l-ai ales greșit
Fără să știi că nu e coșmar, e ceva bizar.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și disperare, dar și o speranță fragilă de a depăși momentele dificile. Protagonistul se simte pierdut și bântuit de trecut, dar încearcă să găsească o cale de a merge mai departe.