Am auzit că lumea pleacă, vine
Dar cine pleacă nu se mai întoarce
Cum a fost la tine.
Am învățat să uit persoane importante
Că lumea minte și nu spune ce simte,
Te pune pe gânduri
Și nu mai crezi în cuvinte.
Am auzit că ai plecat departe.
Poți să pleci fără să te-ntorci peste noapte.
Pleacă, pleacă te rog, departe.
Nu o să-mi fie dor de tine nici o noapte
Respir un aer mult prea trist,
Mă trezesc într-un vis,
Unde tu ești interzisă
Și merg
Și cred că nimic nu-și are rostul.
Să plângi,
Să stai fără să îți vezi rostul.
Tu ești un subiect închis pentru mine.
M-ai făcut să simt doar ură pentru tine
Și poate da,
Te-am iubit cândva
Dar te-am uitat
Și am trecut mai departe,
Că lumea vorbește și nu știe ce zice,
Bârfește oamenii cărora le e bine
Și îți sfidează doar cu o privire,
Dar viața ne pune mereu la încercare,
Chiar dacă ne doare,
Nimănui nu-i pasă dacă viața nu îți oferă mereu ce vrei,
Nu plânge și nu te lăsa învins,
Trecutul e în abis!.
Viața nu are subtitrare dacă nu o înțelegi,
Nu ai la ce dicționar să apelezi
Cuvinte aruncate,
Vânt de oameni ieftini sunt peste tot,
Dar trebuie să treci peste toți și toate
Că viața e grea, băi frate!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de tristețe și dezamăgire după o despărțire. Naratorul reflectă asupra plecării persoanei iubite și a impactului negativ pe care l-a avut asupra sa, încercând să depășească trecutul și să meargă mai departe, deși viața este dificilă.