De ce te uiți așa la mine și mă judeci greșit?
Fără să știi prin câte am trecut și n-am nimic.
De ce mă marginalizezi și mă vorbești de rău?
Fără să știi câtă suferință am în sufletul meu.
De ce mă ocoliți cu toții și mă lăsați în spate?
Eu vreau să duc o viață decentă și să am parte de carte.
Vreau să știu cum e să ai pe cineva aproape.
Vreau să-mi văd și mama care m-a lăsat și-a plecat departe.
De unde atâta răutate în ochii tuturor?
Eu nu mai pot să vă înțeleg, simt că mor.
Cu ce am greșit de merit o asemenea soartă?
Am doi frați și o surioară, i-am văzut o singură dată!
De ce nu am avut pe cineva care să mă ocrotească?
La greu să-mi ofere o vorbă bună și să mă-ngrijească.
Am avut parte doar de oameni care au încercat să mă folosească,
Până și tata nu mai vrea să mă recunoască!
Simt că totul în jurul meu o să se prăbușească,
Parcă trăiesc un vis inconjurat de singurătate,
Printre suflete pierdute aruncate, amestecate,
Lăsate de-o parte, abandonate, în miez de noapte.
În timp ce alții au parte de tot ce nu am eu,
Au și mamă, au și tată, au pe cineva aproape,
Cu zâmbetul pe buze înjură și-L batjocoresc pe Dumnezeu,
Nu apreciază pe nimeni și nimic, iau totul drept trofeu.
Eu tot mă întreb:
Oare ce-o să se întâmple cu mine când o să fac 18 ani?
Oare o să ajung pe străzi de unul singur fără bani?
Oare o să mă bag în fel și fel de anturaje cu golani?
Dar eu mă țin tare!
Orice s-ar întâmpla o să lupt în continuare!
Pentru mine, pentru tine, pentru cei cu suflet cald,
O să fac tot ce se poate să ajung la ultimul steag.
Spre deosebire de alții eu pot zâmbi în sărăcie,
Chiar dacă sufletul îmi plânge și-am o inimă pustie.
Mă bucur și apreciez orice nimic oferit de un suflet bun,
Chiar dacă în ochii voștri par doar un sărac nebun.
Învățați să apreciați pe cei ce n-au nimic da-s sinceri,
Că-n viață nu contează doar faima, banii, simple atingeri.
Nu mai faceți copii și-i lăsați în voia sorții,
Distrugeți niște suflete bune, comportându-vă ca roboții.
Sper că această scrisoare să te schimbe și pe tine,
Citind, ascultând m-ai cunoscut pe mine.
Alin 23 Decembrie ’97, călătorule, rămâi cu bine!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui tânăr abandonat de familie și societate, care se confruntă cu sărăcia și singurătatea. În ciuda greutăților, el își păstrează speranța și determinarea de a lupta pentru un viitor mai bun și îndeamnă la empatie și apreciere a valorilor umane.