Kepha feat Spisha – România Mare

Cum să intru în comunitatea statelor independente, dependente de Rusia,
Când inima mea vrea să fie România Mare?!
Când strigă în miezu’ nopții „vreau unirea!”
Nu pot suporta stafia,
Vreau să pot să mă consider un om liber într-o țară liberă,
Vreau să duc generația tânără pe calea dreaptă,
Fără vărsări de sânge dacă e posibil, dacă-i imposibil vor lupta ca să ne obțină libertatea.
Să scăpăm din noaptea furtunoasă ce durează
De mai bine de juma’ de secol și ne limitează
Perioada medie de viață, ne stopează dezvoltarea, încercarea de a ne lua mâncarea.
Statul numa’ ne promite marea și cu sarea,
Ne încearcă răbdarea… așteptarea o să nască o forță care o să lovească,
Atunci de ce să mă gândesc doar la salvarea proprie
Când știu de ce suntem în stare cu străbunii,
Un trecut scăldat în glorie,
Au lăsat pagini de aur în istorie,
Asta mă-ncurajează și mă-mpinge spre victorie.

Ref: (x2)
Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte
În care te-adânciră barbarii de dușmani
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman.

Când dorul mă cuprinde
Rostesc aceste cuvinte
Simțind un gol în noi, nu trăim visând un loc pentru suflet,
Un fel de paradis pierdut sau mai degrabă furat înainte de a ne fi născut,
Crescut sub lumina ideii naționale
Deci suntem copii anilor ’90
Acum aflăm peste 20, luptăm pentru un pământ de pe care ar fi logic să pleci
Viața cotidiană încet te înghite
Acum cei ce vin luptă încet din rădăcini
Ne rătăcim pe măsură ce trece timpu’
Mie continuitatea-mi pare destul de simplă
Eu sunt prezentu’, părinții și străbunii sunt trecutu’
Iar copii vor fi viitoru’
Deci, știu cine am fost, știu cine sunt
Mai mult decât atât știu unde vreau să ajung
Ca niște soldați bravi, numeric inferior
Luptăm și mai presus de toate crezând
Că într-o zi când soarele va răsări
Se vor deschide nu doar ochi dar și inimi.

Ref: (x2)
Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte
În care te-adânciră barbarii de dușmani
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman.

Scânteia care v-a aprins a fost ideea unei Românii unificate
Am spus nu se poate!
Suntem moldoveni după teritoriu și români ca nație
Orice altă explicație o consider aberație
Cum dracu’ am putut să ajungem o minoritate
Doar suntem la noi acasă nu în străinătate?!
Cred într-o renaștere a spiritului românesc în Basarabia
Trebuie în primu’ rând să ne iubim patria mamă
Căci ne cheamă să venim acasă
Și toți președinții… oricum semn că nu-mi pasă
Ati venit cu multe încercări spre a ne denatura cultura
Legătura cu o țară străină n-o să țină, o să vă rupem cusătura
Ne-ați lăsat fără de soare, fără ieșire la mare
Ne-a rămas însă cultura, de asta indiferent ce ai încerca să-mi spui acum
Amândoi știm că suntem români și pun punct.

Ref: (x2)
Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte
În care te-adânciră barbarii de dușmani
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman.

Noi aici, ținem sus bătălia.
Ascultă! De noi depinde independența țării; viitorul a milioane de români; cât timp va fi să fim pe acest pământ, noi luptăm pentru libertate! Atât. Atât. Atât. Atât.
N-a avut ce, străine!
Eu am fost aici de când vânturile și ploile au sculptat munții și această piatră. Și voi rămâne tot aici, până se va scurge toată vremea, până la capăt!