Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău. x 2.
Strofa 1:
Ne-am trezit într-o zi, singuri, amândoi după furtună.
Cu vorbe aruncate pline de noroi, după furtună.
Timpul nu poate fi dat înapoi, după furtună.
Poate e prea târziu pentru noi.
Refren: x2
E prea târziu când iubirea dispare,
Când soarele pe cer nu mai răsare
Și fiecare amintire te doare
Acum îți pare rău.
Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău. x2.
Strofa 2:
Încerc să zăresc pe cer, un curcubeu… după furtună.
Dar norii se-adună iar în jurul meu… după furtună.
E frig și e ceață oriunde privesc, după furtună.
De parcă culorile toate s-au șters.
Refren: x2
E prea târziu când iubirea dispare,
Când soarele pe cer nu mai răsare,
Și fiecare amintire te doare
Acum îți pare rău.
Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău. x2.
Strofa 3:
Și toate stele de-ar cădea, chiar nu le-ar păsa.
Dacă pot să te caut pe tine, pe tine.
Îmi pare rău, îmi pare rău.
Refren: x2
E prea târziu când iubirea dispare,
Când soarele pe cer nu mai răsare,
Și fiecare amintire te doare
Acum îți pare rău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund după o relație destrămată, folosind metafora furtunii pentru a ilustra haosul și durerea. Naratorul își dă seama că este prea târziu pentru a repara lucrurile și este copleșit de amintiri dureroase.