Kefren – Modus Operandi

Târziu în noapte pustiul ajunge acasă
Are vreo 22 de ani, își aruncă ceasul pe masă
Se uită la calendar și tremură de emoție
Fix ca un pensionar ce prinsese o promoție.
Taie cu un x ziua ce tocmai trecuse
Puteai să îi citești satisfacția pe buze
Venise timpul să nu mai țină cont de reguli
Pixul roșu pe față, zâmbetul negru.
Încercuiește ziua de 24 Octombrie
Gândea cum viața lui a fost numai o scorpie
Avea doar șapte ani când l-au omorât pe tac-su
Altercație în trafic, cuțit în gât și i-au luat glasul.
Și ca să fie complet, pustiul a fost de față
Impactul a fost imens, ca între Titanic și gheață
Au trecut luni bune în care a făcut terapie
Se ducea mai rar la școală decât la psihiatrie.
Agresorul era fiu de avocat, stupoare
Când la judecată completul a dat cu suspendare
Se pare că banul învinge mereu stema
Timp de un an pustiul visa continuu scena.
N-avea prieteni, nici nu prea mai vorbea
Pe ma-sa o rupea să-l vadă mereu așa
Stătea cu el până adormea, apoi plângea
Totuși terapia funcționa, pustiul se ameliora.
Au trecut ani, acum era la liceu
Avea prieteni, trage prima țigară în wc-u
Stătea prin cartier, ajungea beat acasă
Dar simțea euforie când se făcea varză.
Avea vreo 16 ani, ma-sa era bucuroasă
Când a aflat că pustiul se vede c-o fată frumoasă
După mulți ani, el și ma-sa erau fericiți
Erau bine, în sfârșit, după atâția ani zgârciți.
Dar trece o lună și ma-sa ajunge în spital
Doar o apendicită, aparent ceva banal
Dar după operație ma-sa se simte rău
Doctori îi asigură: „E totul în regulă, zau.”.
Într-o săptămână lungă maică-sa se stinge
Pustiul era acolo, simțea că sufletu-i frige
Își zice că tre’ să fie o glumă proastă
Nu mai percutează, se uită în gol pe fereastră.
Medicii îl leagă de un pat și îl sedează
A doua zi se trezește și pleacă acasă
Îl ajută câteva rude cu înmormântarea
Încercau, dar nu puteau să-i amelioreze starea.
CROȘEU BRUTAL:
Autopsia spune că ma-sa a murit de la o bacterie luată în spital
Dar pustiul nu mai are energie de scandal
Pelinul era dulce pe lângă sufletu-i amar.
Trec luni prin cartier, îl strigau Loco
A primit despăgubiri, aproape un milion de coco
Stătea spart non-stop, baga orice fel de droguri
Se ridicase în cartier, îl știau în multe locuri.
Gagica-sa îl părăsise, asta după ce
Devenise mai neimportantă ca drogurile
Și acum că avea bani, devine tot mai clar
Că intră pești cu mult, mult mai mari pe Sonar.
Și fără să vrea aude ceva sumar
Cum că un fiu de avocat e acum șef de clan
Tresare și decide să cerceteze personal
Pe măsură ce află chestii, era tot mai clar.
Fierbe sângele-n el știind că și-a găsit vedeta
Avea în final șansa să-și ducă la capăt vendeta
Totuși se calmează, știe că-i mult până departe
Avea 20 de ani, decide să facă un pas în spate.
Se mută în chirie într-un cartier îndepărtat
Își acoperă urmele, face totul calculat
Angajează doi inși ca să-i fileze ținta
Știa că în timp o să fie roială chinta.
În doi ani știa despre el cam tot ce se putea,
Ce obiceiuri avea, ce și cu cine învârtea
Știa până și ce fel de mâncare îi plăcea
Știa când, la ce curve și cu ce bani se ducea.
Asta a mirosit ceva, dar era deja târziu
Pustiul mai face un pas în spate, i se părea hazliu
Nu-l mai fila, se distra, știa că-l domină
Oricum obținuse ce dorea, ziua se-apropia.
Într-o săptămână o să-i dea lovitura de grație
Informația-i putere, și când ai bani ai informație
Aflase că-n fiecare Octombrie pe 24
Ăsta se ducea la mormânt la frate-su, Marcu.
În săptămâna aia pustiul a acționat sumar
Singura combinație a fost să își ia un trancan
Înapoi în prezent, pustiul nu are stare
Scoate capul pe geam, e frig, privește-n zare.
Se simțea pregătit, era remarcabil
C-a rabdat doi ani să-i afle un moment vulnerabil
Mâine urma în sfârșit să pună bandaj pe rană
Bagă o Vodkă și-un Gras ca să poată să doarmă.
Se trezește dimineața înainte de alarmă
Își face cafea, starea-i era nasoală
Pulsul mărit, palma era transpirată
Tremura emoționat când se gândea la faptă.
Comandă un taxi, bagă 3 shot-uri de Vodkă
Pe scara nu salută vecini, n-are timp de vorba
Ajunge în cimitir, ținta nu era acolo
Poetic printre alei, se plimbă de colo-colo.
Își pierde răbdarea, în cimitir era solo
Trec trei ore, bagă un pachet de Marlboro
Era tot mai nervos și-i bubuia și capul
Decide să-i vandalizeze mormântul lui Marcu.
Într-o jumate de oră apare și ținta
Ramâne șocat, își sună repede clica
Însă pustiul apare lângă el cu pistolul în mână
Fierul pe tâmplă, apasă trăgaciul fără frână.
Opt gloanțe în cap, ar fi stat la taclale
Se așază lângă el, voia să-i lase o scrisoare
Aprinde un cui, aude sunet de girofar
Fierul pe tâmplă și-i zice: „Vin să vorbim personal”.