Strofa I
Undeva în pustiu, mă puneam să-ți scriu
Un bilet de bun rămas
Să-l citești în gând, să te-ntrebi plângând
De ce oare am plecat
Tot ce simt acum, nu am cum să-ți spun
Am doar lacrimi pe obraz
Nici cuvinte n-am, să-mi iau bun rămas
Trecutul e cea mai amară rămas.
Refren:
Nu pleca, știi că te iubesc
Mai lasă-mă să-ți dovedesc
Nu pleca, vreau să mai stai
Vreau să fiu eu partea ta din rai
Nu pleca, știi că te iubesc
Mai lasă-mă să-ți dovedesc
Nu pleca, vreau să mai stai
Vreau să fiu eu partea ta din rai.
Strofa a II-a
Patul tău e gol, nu mai poți să dormi
Iar pe strada ta sunt ploi
Soarele a plecat, ți-a spus bun rămas
Într-o secundă s-a întunecat
Dacă ai știi iubi, poate ai prețui
Tot ce aveai de mult cândva
Motive ar fi, să te pot iubi
Ca să nu îți spun bun rămas.
Refren:
Nu pleca, știi că te iubesc
Mai lasă-mă să-ți dovedesc
Nu pleca, vreau să mai stai
Vreau să fiu eu partea ta din rai
Nu pleca, știi că te iubesc
Mai lasă-mă să-ți dovedesc
Nu pleca, vreau să mai stai
Vreau să fiu eu partea ta din rai.
Dacă ai știi iubi, poate ai prețui
Tot ce aveai de mult cândva
Motive ar fi, să te pot iubi
Ca să nu îți spun bun rămas.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unei persoane în urma unei despărțiri. Persoana imploră partenerul să nu plece, exprimându-și iubirea și dorința de a repara greșelile trecutului, dar pare să fie prea târziu.