Până când ne vom lămuri ce suntem,
Verigă în teoria evoluționistă,
Praf intergalactic,
Copii unui dumnezeu pierdut în spațiu.
Ea veghează în noi
E veselă, mimetică, sexuală,
Ia banana, ucide, râde, are fesele roz
Iubește, procreează și amenință
E mereu timpul ei.
Are tupeu, are coamă de leu, are surâs derbedeu,
Își bate joc de noi toți, cu tot neamul ei de hoți, de netoți
E mimetică, sincretică, profetică, paradoxală,
Iese mereu la scenă, pe ecranul televizorului,
Într-un Bentley, Jaguar sau Lamborghini,
La catedra prezidențială, e blondă și merge pe role,
E brună suavă, e ministresă,
Eșec pe dejé, e tot ce vreți,
Are geanta Dolce & Gabbana, și costum Armani
Uneori mă tem că sunt eu, că ești tu.
Gheară, copită de zeu, lumânare de seu, scurs, l***a de urs, caracter antropologic pierdut, într-un film mut
Vad cai verzi și potcoavele lor aduc regret..
Amenințarea maimuței.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura umană și rolul acesteia în univers, sugerând o pierdere a identității și o condiționare socială puternică. Se simte o amenințare constantă și un regret profund față de starea actuală a lucrurilor.