Kazi Ploae și Specii – Din Adâncuri

Kazimir:
Substanța mea pe vremuri, era flerul
Acum îmi port cadavrul programat cu verde și multe versuri,
Buimac, ștergându-mă de praf,
Tot strigă cineva din capătul pădurii și mă port din nou ciudat.
Acceptă acceptabilule, destinul modest
Și cu decepții și concepții sunt alcoolic ca un antiseptic
Zilele trec când ai motiv și caută și iluzii
Entuziasmat că nu trăiesc pentru ceva anume
Catatonic, îmi pictez tabloul patologic
Sub sonic, diagnosticul e doliu
De unde atâta tristețe, critic literar, via MySpace, George Călinescu
Sicriul meu în scrinul negru, schizofrenic ca asceții
Opusul meu e inventarea vieții.
Numele lui Allah în limba arabă ce-nseamnă!?
O mie de ramuri dar o rădăcină stearpă.
Ce înseamnă viața când ai parte doar de otravă?
Sunt ca lava dintr-un crater, sunt ca lama dintr-un cutter
Călare pe Lara din Tomb Rider la o creșă canibală
Scuip cu aceeași grijă materială (deci treci???).

[47]Refren x2
Ca oameni noi vorbim multe lucruri,
Dar prea puțini știu și scriu din adâncuri,
Marea majoritate doarme și-n cosmos
Se-ntâmplă multe stouri și efectul e monstruos.

Dragonu 47:
Mă cheamă 47 de la sechele am ajuns pe somnifere,
Fute-m-aș în ele,
Dorința de putere combinată cu durere
Naște paradoxul fals că fericirea e plăcere.
Timpu-i rutină sublimă, există, partea tristă e
Că-i doar o repetiție sinistră
Și odată ce persistă apare blocajul
Nu pot să explic mă limitează limbajul.
Nu-s filosof mi se pare mai degrabă
Că sunt altă conștiință care-și caută de treabă
Afirmă și neagă, e albă sau neagră
Dualitatea asta-i cam bolnavă mă seacă
Acuma zic de Dumnezeu sau de matrice
Ca un organism perfect, etern, spiralat, ferm
Echilibru suprem și tot ce suntem
Tot ce trăim și tot ce vedem.

[47]Refren x2
Ca oameni noi vorbim multe lucruri,
Dar prea puțini știu și scriu din adâncuri,
Marea majoritate doarme și-n cosmos
Se-ntâmplă multe stouri și efectul e monstruos.