Statul e dușmanul națiunii, reține:
Democrația e un joc pentru mulțime. Reține:
Ești liber să știi că nimic nu-ți aparține
Tre’ să renunți la cei care au renunțat la tine.
Număr nume pe ziduri, reconstitui ambiguu,
nimic sfânt nu ne reprezintă.
Străin la tine în țară, băi copile
vrei un răspuns bun nu mai pune întrebări stupide!
O, ai prins curaj,
cel mai iubit fiu al unui popor de lași,
irațional în tot ce faci,
ia de aici și bea organizat în orice bar.
Ăștia ziceau ceva de artă, ce soartă!
Aș vrea să nu mai beau niciodată.
.. ceva măreț și era perfect
că putea poza pe internet în ce nu e,
voia să fie, văzuse prea mulți negri la tv în copilărie.
Ah, iar cânți, iei bani cu împrumut
după te îmbeți și plângi.
Refren:
Emițător / receptor: toată lumea minte și fură asta-i poezia lor
Emițător / receptor: prieten drag în viața mea nu am halit atârnători
Emițător / receptor: omul e putred nu-i nimic întâmplător
Emițător / receptor: fulmicoton în metrou nu-i nevoie de eroi.
Eram tânăr, încă sunt tânăr
La un anumit punct nu mai poți să pui frână.
Câinii mor așa frumos nu o să trăiesc la infinit
și n-o să mor de două ori;
Și când ești jos atunci te lovesc toți
că așa e omenește și frumos, toți treji,
fresh, supervisor, super-varză
nu furi de la muncă, nu mai ești bețiv de clasă
cu fericiri și false armonii
și conștiințe bombardate de capitalism
comunism mutat în consumism
și ai învățat să minți când te întrebau la școală de părinți.
Și dumnezeul tău e unul rău
că tu ai fost cumpărat cu ce era deja al tău.
Deci adevărul tău e o minciună
și hip hop e ignoranța pură, psh..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune cinică asupra societății, criticând ipocrizia, manipularea și alienarea individului. Versurile explorează teme precum pierderea inocenței, critica sistemului politic și a valorilor superficiale promovate de societatea de consum.