Impact, primul șoc, contact stabilit pe loc
Lumea de suprafață ne privește prin foc,
În primul rând plăcerea mea simplă de-a-ți da un sfat, tu ești o țintă ca la vânat, e greu tu mori, dar nu devii trofeu
Privesc prin fum lumea, și mă întreb multe despre ea, dar rămân în drum, cu întrebarea și cu starea rea
De ce sunt singur și nesigur? De ce mă priviți? De ce vă umiliți în fața sorții până-n ceasul morții?
De ce exist și sunt trist? Când voi vă bucurați vă faceți frați da’ până la urmă pe la spate vă săpați.
De ce vă prefaceți c-aveți o viață când de fapt știți, c-oricum muriți devreme așa că nu mai mințiți.
Există viață-n lumea asta înainte de moarte, există prieteni comparați prin (divini) termeni ca frați, există partea bună asta neincluzând o sumă de bani,
Anticipezi ideea și te las să reflectezi în aer..
Prin durere către-nțelepciune îndrăznești să te întorci înapoi în trecut să sapi în noroi după ce-ai pierdut, să crezi în prezent dar permanent să fii trecut absent în trecut, puteai fii învingătorul absolut.
(Refren).
Prietene mai bine teme-te de prieteni, ferește-te de semeni pentru că nu te asemeni cu niciunul care să-ți vrea drumul liniștit negreșit
Ceea ce crezi tu că-i bun, e doar scrumul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia față de prietenie și societate. Vorbește despre trădare, singurătate și teama de a fi rănit de cei apropiați, sugerând că uneori prietenii pot fi mai periculoși decât dușmanii.