Vine noaptea la parter
Iar în loc de somnifer
Ne hrănim iluzia cu ceai
Și bilete de tramvai… expirate
În hol frigiderul meu
Este piesa de muzeu
În cămară singur, singurel
A rămas un șoricel… vai de el.
Refren: Dor de viață, dor nebun
Inima făcută scrum
Ne-amăgim cu dragostea
Ne mințim cu ea… cu inima.
Blugii rupți, pletele-n vânt
Fii de cer și de pământ
Când ne-ndrăgostim suntem mai buni
Toți teribili și nebuni… de-a valma
Ahtiați după pahar
Suflă vântul-n buzunar
Dar rămânem tineri cât vom fi
Mereu viața vom iubi… să știi
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a iluziilor cu care ne hrănim în tinerețe. Vorbește despre dorul de viață și despre modul în care ne amăgim cu dragostea, încercând să păstrăm vie amintirea tinereții.