O cheamă Izabela și mă minte mereu că eu sunt acela
O cheamă Izabela, are tenu’ ca Nu’, tenu’ ca Nutella
O cheamă Izabela și mă minte mereu că eu sunt acela
O cheamă Izabela, are tenu’ ca Nu’, tenu’ ca Nutella
Izabela, tenu’ ca Nutella
Ești nebun dacă n-o vrei că e bella
Zici că a venit din țara lu’ Mandela
Care-i cel mai mare fan al ei? Sunt acela
Se îmbracă-n multe culori, acuarela
Marfă idilă dacă ar fi la mine, dar eu am prea puține
La câte își dorește ea, nu prea stau bine
Dar și ea e ca mine
S-a născut în cartier, vrea o mulțime de bani
Nu vrea mărunțiș, vrea genul de portofel care-o lasă afiș
E clar, că îmi place prea mult
O știu de mult, de unde am crescut
Nu contează cât timp a trecut
Chiar și adult încă vreau să o…
O cheamă Izabela și mă minte mereu că eu sunt acela
O cheamă Izabela, are tenu’ ca Nu’, tenu’ ca Nutella
O cheamă Izabela și mă minte mereu că eu sunt acela
O cheamă Izabela, are tenu’ ca Nu’, tenu’ ca Nutella
La fel ca Rihanna mă face să strig ela, ela
Arată bini, bini și e bini, bella, bella
O întreb cum o cheamă, îmi zice Izabela, ela
Aleargă spre mine-n reluare ca Pamela
Stai ușor, că mă ia salele la cât de bine arată poate s-o cheme Costela
Vreau hainele jos, să rămână acapella
Și să fiu acela, ce sta lipit de ea ca varicela
Voila! cum mă bagă-n boală
Nici măcar nu-i goală, stau lipit de ea ca ursu’ Koala
Voila! Voila! dus cu apa plată
Îmbrăcată gen: să nu zici că-i dezbrăcată
O cheamă Izabela și mă minte mereu că eu sunt acela
O cheamă Izabela, are tenu’ ca Nu’, tenu’ ca Nutella
O cheamă Izabela și mă minte mereu că eu sunt acela
O cheamă Izabela, are tenu’ ca Nu’, tenu’ ca Nutella
Izabela, Izabela, Izabela,
Izabela, Izabela, Izabela,
Izabela, Izabela, Izabela,
Izabela, Izabela, Izabela.
Sensul versurilor
Piesa descrie atracția puternică față de o fată pe nume Izabela, menționând și aspecte legate de minciună și originea lor comună din cartier. Naratorul este fascinat de ea, deși recunoaște că ea nu este complet sinceră.