Eu nu care-i treaba, Valerka, nenea Tolea,
De când nu mai e-n modă mahorca, îi fasolea.
Nu mai ești în trend amu cu fes și scurtă haski,
De ce nu putem face pur și simplu rap?
Acum am patruzeci, născut în codrii din Tigheci,
Crescut în Liova în nouzi,
Tot cu legende despre zasi,
Da mă găsești în discotecă,
Că eu rămân copil pe veci,
Despre mine se cântă deci.
Eram copii și pe ecran
Vedeam războiul din Afgan,
Afară ninge grosolan,
Pârlim porcu an de an.
Mergem cu uratul, hai,
Aista-i rap, ce-i bai?
Axo, axo, acuma bat cu calul. Xai!
Vezi ce rap a apărut la noi,
Să știe americanii.
Și souri prin ogrăzi făceau încă străbuneii,
Colțuni de lână cu uzor,
Pe toată gamba trascu,
Cu dragoste împletiți și vopsea ni Adidas.
Cojoc de la bunica,
De la genunchi la nas,
Vopsea pofig de tatjerul
Și vopsea ni Adidas.
Dacă febră-i treizeci și nouă,
Înseamnă că-i răsit,
Pur și simplu am răcit.
Fără dube de covid, fără dubii de…
Nu mai văd babe de zăpadă,
Numa base de plastmas,
Ele nu se împletească,
Da zato în Adidas.
Mă-ntorc pe lejancă
Cu o cană de izvar,
Și la iașik să ne cânte,
Ograda e pustie iar.
Ninge flori la geam,
Peste mări și ocean,
Oriunde prietenia-m,
Din Londra în Afghanistan.
Ninge fulgi la geam,
Peste mări și ocean,
Și de mult eu am în plan,
Încă din Afganistan.
Vreau să fumez la geam spokoino o țigară,
Omatu se așază, afară iar e seară,
S-o aprins proiectoru, iaca diam e șepte,
Speții naud noutăți rele peste noapte.
Sub ușă trebu de pus ceva,
Suflă vântul răsit,
Geamu trebu de astupat,
Și pe-aisa tresi.
Am primit pachet, poate ne așezăm la masă,
În torbă trebu să fie și un samogon de casă.
Să beau câte un sinzeși,
Să zacusim și-om ești,
Mai aruncăm vreo două narde,
La noi timpu-merje.
Încă trebu să ne gândim și o să facem după,
Vremea s-o schimbat și noi am rămas în urmă.
Am auzit la știri că Maia o câștigat,
Deadea Tolia, da matale și părere ai de fapt?
Timpul ne-i dușman, dar tot el o să arate,
Și mai întâi de-un covor avem nevoie pe perete.
Ninge fulgi la geam,
Peste mări și ocean,
Oriunde prietenia-m,
Din Londra în Afghanistan.
Ninge fulgi la geam,
Peste mări și ocean,
Și de mult eu am în plan,
Încă din Afganistan.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a schimbărilor din viață, comparând amintirile din copilărie cu realitatea prezentă. Artistul își amintește cu nostalgie de tradițiile și obiceiurile din trecut, dar observă și influența modernității.