Indiferent în ce te bagi, tre’ să ții capu’ sus,
Ca un cutremur, frate, știi că am tot timpu’ un răspuns!
Și dacă vrei, hai să vezi cum arată lumea mea,
Jumă’ de zi stau cu tovarășii, jumă’ cu muzica!
Să înaintez vorbe, să le scufund ca pe Titanic,
Am ridicat prin cuvinte grele ceva așa de mic.
Ca o enciclopedie vreau să descopăr o lume nouă,
Să scriu o carte despre ea și s-o împart în două!
E momentu’ tău, frate, în care ne arăți că ești băiat,
Să nu cumva să te-ncurci acum, că-ți dăm cu ceva în cap!
Nu ne-nțelege greșit, frățioare, te încurajăm,
Pân’ la ultima strigare ce zice: „Hai să-i dăm!”
Eu nu-s ca voi să le aprind pe p***e cu niște toale,
Da’s ăla care umblă cu ele chiar dacă n-are!
Despre cum o să fie de-acum, chiar dacă e la fel,
Aștept cu nerăbdare ziua-n care-o să fie altfel!
Se-aude pe stradă că ți-a scăzut averea
Și te plângi atât de mult că ești sărac și-ți pierzi puterea.
Prietene, încă ești mare, uită-te la cel mai mic,
Săracu’ se spală pe mâini, da’ nu mănâncă nimic!
Am făcut multe greșeli și fiecare efect
L-am resimțit, v-am zis că nu-s ca voi, deci nu-s perfect!
Le mai simt și acum, de data asta-s înghețate,
Am recuperat toate sentimentele furate!
V-am privit ani de zile cum creșteți și vă schimbați,
În p**a mea, voi nu vedeți cum sunteți și cum erați?!
Și toate relatările voastre sunt de c***t,
Eram sigur, cu voi n-am nimic de câștigat!
Schimb tot ce-am trăit în hârtie și-ncep s-o ard!
Și ard atât de repede și-ncep să le arunc peste gard!
Și-o să rămân tot așa, o să fiu același golan,
Scos de la turneu cu mulți sau fără niciun ban!
Sunt mulți care nu vor să mă mai vadă zâmbind,
Chiar dacă zâmbesc rar și n-am mai zâmbit de ceva timp!
Am plusuri și minusuri, c-așa trebe’ să fie,
Sunt mai bun decât cel mai muncitor din colonie!
Îmi ard ochii când văd atâția bani pe masă,
Mâinile nu-mi stau în loc, caută pistolu’ din plasă,
Inima bate tare, adrenalina își ia locu’,
2 oameni, 4 gloanțe și se termină totu’!
Eu n-am nicio dorință, niciun vis și nici vreun film,
În cartea vieții mele sunt un personaj infim,
Ce nu se ocupă de probleme, da’ totuși urcă mai sus,
Crește direct proporțional cum scade vodca unui rus!
Dar e de bine, pe sfârșit îmi arde de glume,
Pentru-o seară, crede-mă, o să fiu în altă lume!
Și-l aprind, îl aprind ușor ca să nu-l scap,
Nu te speria, e de la primu’, m-a pus în cap!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra vieții, a greșelilor făcute și a evoluției personale. Artistul își exprimă frustrarea față de ipocrizia din jur și își afirmă individualitatea, acceptând atât plusurile, cât și minusurile.