Sorbim din vin: puterea ursului
Cu setea rusului
Golim paharele, schimbăm legile cosmosului
Sunt adeptul bahusului
Nu agreez sifonul, pun la loc de cinste sticla
Și venerez alcoolul
Când nu-mi găsesc echilibru
Îmi pun roți ajutătoare
Trag brusc de bidon și mă repun în mișcare
Prezint afinitate la băuturile spumante
Când deschid șampania hainele îmi sunt pătate
Sunt ud din cap până-n picioare
Dar setea nu-mi trece
Până ce nu-mi sting arsurile cu o bere rece
Iar când văd că-mi trece o dau iar pe băutură
Deja 10 bodegi am lăsat de mult în urmă
Deoarece când mă pornesc să beau nu mai am măsură
Etichetele de pe sticle le duc la maculatură
Setea de cultură mă îndrumă spre lectură
Rând pe rând mai dăm un rând c-a fost o cultură bună
Mulți rămân tablou la cât pot să bag în mine
Pahar după pahar las în spate doar victime
La cele mai grele beții nimeni nu-mi stă în cale
Venez cu toți, mă lupt, cu toți să curgă vinul în pahare.
Refren: Sunt alcoolic, lasă-mă să-nchin un pahar cu vin
Lumea se întreabă oare când o să-mi revin
Sunt alcoolic, plăcerea mea este băutul
Luați-mi tot ce vreți dar măcar lăsați-mi gâtul.
Sunt alcoolic, lasă-mă să-nchin un pahar cu vin
Lumea se întreabă oare când o să-mi revin
Sunt alcoolic, plăcerea mea este băutul
Luați-mi tot ce vreți dar vă rog lăsați-mi gâtul.
Îmbuteliat în toamna anului 1872
Niciodată n-o să uit c-a fost mereu un vin de soi
Soi cu care m-a-ntărcat mama de la lapte
Care mă făcea să dorm dus în fiecare noapte
Rătăcind pe sub pat găseam sticle aruncate
Mereu am fost un destupat că le destupam pe toate
Și mama c-o nuia întotdeauna mă bătea
Căci ea sticlele acelea de tata le ascundea
Nu știu ce am lăsat în urmă, probabil boască și borhot
Din prunele ce le-am cules n-a mai rămas nici măcar de-un compot
Fără să am măcar vre-un strop sau o fărâmă de dulceață
Ochii mei luceau doar la o singură substanță
Ce dacă mai făceam pe mine?
Nu-i nimic, eram copil, chiar și acum că sunt mai mare
Tot mă mai scap puțin atunci când am vezica plină
Și buda-i tocmai în grădină
Privesc în jur cu nepăsare și-i dau drumul din picioare
Rămân cu cana mea!
Nu pot să trag nimic prin pai
E ca și cum ai cânta la fluier când tu poți să cânți la nai
Și dacă n-ai la ce cânta vino la tata că-ți explică
Cum desfaci sticla la gură și cum duci gura la sticlă.
Refren:
Căzut în boscheți mă caut de omuuleți
Deși mă țin de pereți eu mă mențin semeți
Și am ales să trăiesc bând și fumând ca turcu’
Deci nu mă veți putea convinge că-i mai bun sucu’
Te întrebi cum mă mențin, păi țin un fel de regim
Pun paharul să slăbească, nu prea îmi place să-l văd plin
Și nici nu cred că aș putea să mă ridic de pe canapea
Că am mintea așa grea, mi s-a urcat grăsimea la ea
Picioarele o iau razna, nu știu pe unde să o apuce
Probabil îmi vor urma drumul în direcția care curge
Iar la o răscruce nu aleg drumul cel mai lejer
Ajung acasă pe toate cele 7 cărări
Am viața de pompier, trăiesc cu neîncetată ardere
Ecluza e singurul lucru care mai poate să mă sature
Caut metode de stingere a setei, iar în cazul neplății
Îmi eliberează rețete Ministerul Sănătății
Deoarece fac tratament până la ultima picătură
Și bag grade ridicate fără să fac temperatură
Iar dacă mai răcesc mă tratez cu o țuică bună
Deci nu doctorii-s puțini, băutura nu-i destulă.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie cu umor viața unui alcoolic, acceptarea dependenței și preferința pentru alcool în detrimentul altor plăceri. Versurile abordează tema cu autoironie și un stil narativ colorat.