Unde mă duc? Asta mă întrebam și ieri
Când toate visele clădite se risipesc și pier
Disper când nu găsesc pe cer punctu’ de reper
Încerc, dar mai mult mă-nvârt în cerc și încă sper.
Să-mi găsesc calea prin ceață și mai sper să reușesc
Chiar dacă toți din jurul meu doar mă dezamăgesc
Scriu numai din suflet, acolo e tot ce-am mai de preț
Dar voi nu înțelegeți, de-aia vă privesc cu dispreț.
Timpul trece repede, oamenii doar mă derutează
Și pierd tot firu’ dacă n-am fost pe fază
N-am avut spectatori nici măcar la meciu’ vieții
Și mă trezeam la realitate doar în zorii dimineții.
Aici e greu, să te ferești mereu numai de piedici
Prea multe sfaturi inutile și prea multe predici
Ei n-ar putea trăi nici măcar o zi în pielea mea
Și-i las să comenteze, că nu-mi știu povestea.
Uite-mă sunt tot aici, același puști bătrân
Hai vino să stăm de vorbă, nu-s chiar așa hapsân
Poate mâine nu mai sunt, poate mâine o să plec
Ce mă ține-n loc e doar un sentiment prea sec.
Le păstrez cu mine, am amintiri amare rele
Și oriunde-ar fi s-ajung, o să fie cu mine și ele
Suvenire permanente nu-mi lasă să-mi fac iluzii
Nici de-ar fi să-mi pună ăștia droguri în perfuzii.
Am ales muzica asta, că-mi e singurul refugiu
Și nu regret nimic, nu am niciun fel de dubiu
Am picat de multe ori, dar muzica m-a ridicat
Și mi-a zis: „- Fraiere, ai ceva ceva de demonstrat!”.
Sunt instabil și impulsiv, poate că-s nebun
Și sunt în stare să fac ravagii mai rău ca un taifun
Atac în versuri aspre, zic doar ceea ce simt
Și poate-o să-mi iasă, cel puțin așa presimt.
Dar până atunci, mă retrag timid și-ncet
Mai iau câteva lecții, le trec într-un carnet
Mi le predă chiar ea, c***a asta de viață
Că n-am fost în stare nici măcar să-i stau drept în față
Sensul versurilor
Piesa exprimă căutarea de sine și dezamăgirea față de viață, găsind un refugiu în muzică. Artistul reflectă asupra dificultăților întâmpinate și a amintirilor amare care îl definesc, dar și asupra speranței de a demonstra ceva prin muzică.