Cândva zburam cu vântul, prin codrul legănat
Și ne-ngânam iubirea, sub cetina de brad.
Dar a venit apusul, peste iubirea noastră
Și amintirea-n suflet, e-atât de dureroasă.
Stăteam lângă potecă, în serile târzii
Căci dragostea-mi purtai și te-ndemna să-mi vii.
Ce ne-a apus iubirea și unde s-a pierdut?
Desculță merg s-o caut, în dureros trecut.
Chiar de-va fi cărarea, plină de maglură
Chiar și-n genunchi voi merge, în noaptea cea azură,
Te voi striga mereu, va răsuna și valea
Până dragul meu, vei auzi chemarea.
Sub bolta înstelată și luna plângătoare
Că stelele-s perechi, iar ea pereche n-are,
Plâng ochii mei în noapte, și nu mai vreau să plâng,
Dar ești așa departe, te am numai în gând.
Mi-e blestemată soarta, pecetea-i pe destin
E crucea mult prea grea, de ce atâta chin?
Nu am cerut prea mult, de la această viață
Decât un pic iubire, fărâmă de speranță.
Dar cine să m-audă, când ceru-i pustiit?
Și când destinul meu, prin lacrimi e cernit.
Așa mi-a fost înscris, mie, -n cartea vieții
Să nu am fericire, doar lacrima tristeții.
Să-mi plâng mereu iubirea, cu lacrimi de cristal
Tristețea să-mi tot vină, ca apa în aval.
Să nu-mi găsesc odihnă, să plâng noapte de noapte
Să mă usuc de dor, fiindcă îmi ești departe.
Precum floarea de colț, e și iubirea noastră
Iubite-nchide ochii, și spre ea te înalță.
Să nu-i rupi petala, ci udă-i doar tulpina
Cu lacrimile tale, s-o mângâie lumina.
Și de-o cădea omătul, iar frunzele-i îngheață
S-o rupi din vârf de munte, la pieptul tău s-o ții.
Să îi vorbești în șoapte, cum ți-am vorbit eu ție,
Când orologiul zace și nopțile-s pustii.
Clepsidra zace spartă, în cioburi mii și mii
Vom fi noi împreună, te-aș întreba, dar știi?
Destinul nostru-i sumbru și-ncătușați ne ține
Tu nu îmi ești aproape, eu nu sunt lângă tine.
Dar poate-n cartea vieții vom scrie împreună
Pe vechile poteci, ne vom plimba de mână.
Sau poate vom rămâne, doar triste amintiri,
Parfum de liliac al triștelor iubiri.
Dar pân-atunci iubite, te rog încă odată
Să vii în visul meu, în noaptea înstelată.
Dintr-un sărut pe buze, tu să m-adormi ușor
Eu gura să-ți sărut, puiule cu dor.
Să-ți lași lacrimi să curgă, alean de vise moarte,
Ne spele-ntristarea, distanța ne desparte.
Pasul tău grăbit s-ajungă, ca o căprioară-n noapte
Cum sunt eu în al tău vis, fiindcă îmi ești aproape.
.. CONTINUAREA IN PARTEA 3.
Autori :Jurca Marinela Florina&Vitelaru Loredana Nicoleta.
14:09:2013
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și dorința profundă de a regăsi persoana iubită. Naratoarea își amintește de momentele fericite și deplânge soarta crudă care o ține departe de cel drag, sperând totuși la o reîntâlnire în vis sau la o rescriere a destinului.