Tu ești haina ce mă-mbracă, când de viață mi-este frig
Fără tine viața-i goală, și plângând mereu te strig.
Îți întind timidă mâna, sperând timp să mai câștig..
Vine soarta precum valul, și ne va lovi de-un dig.
Valuri ‘nalte ce-ating cerul, toate zac între noi doi
Ne găsim numai prin vise, acol suntem amândoi.
Azi deasupra noastră cerul, plânge de durere ploi..
Noi prin vis îmbrățișați, de speranță suntem goi.
De n-ar exista distanța, n-ar mai exista nici dor
Nu m-aș mai ruga la ceruri, să am aripi de condor.
Nici prin freamăte de vise, n-aș mai învăța să zbor..
Ci aș fi lângă acela, cel iubesc pân’am să mor.
Ți-am spus oare că prin vise, eu te simt mereu aproape..
Și că țin cu dinții clipa, nu cumva ca să îmi scape?
Aș trăi în vise viața.. visele cu tine-s scumpe..
Fiindcă zorii dimineții, rău mă sfâșie, mă rupe.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul cauzate de distanța față de persoana iubită. Visele devin un refugiu, dar realitatea este dureroasă.