Spune-mi viața, spune-mi tu
Ce oare pot să fac?
Cum pot lupta cu soarta
Când pierd tot ce mi-e drag?
N-am forță să mai pierd,
Și-n dragoste, să cred.
În amintiri, sălașul mi-am găsit
Și niciodată, nu mai cred în iubit.
Fiindcă-am crezut, mai mult ca-n viața mea
Iubeam cu atâta patos, deși nu merita.
Am învățat o lecție, pentru întreaga viață,
Iubirea nu e ceea ce strângi la piept în brațe.
E ce-a ce-ți dă putere, când simți că cerul cade
Și zâmbetul pe buze, când uiți că știi zâmbi
Te-nvață să trăiești, nu cum poți a muri.
Iubirea o primești, doar când știi cum s-o dai?
Am dăruit iubire, unui suflet de piatră
Ce a uitat ce-nseamnă o dragoste curată.
Nu-ntotdeauna când iubești ești iubit
Din dragoste mai ai și suflet răstignit.
Iubirea pentru unii e doar un joc frumos
Doar cel care iubește știe că-i dureros.
Nu pot să cred, în vorbe de iubire
Sunt vorbe goale, purtate-n val de vânt
Cândva credeam și eu într-o iubire
Azi nu mai cred deloc, nici un cuvânt.
Așa e viața, un ban cu două fețe
Cauți fericire și-ai parte de regrete.
Iubești și-ai da orice, pentru iubirea ta
Dar cu câtă tristețe vezi că nu trebuia.
Și-ncepi doar să urăști, tot ce-nseamnă iubire
Și nu mai vrei deloc, să se atingă de tine.
Vrei sufletul, să nu-l ai întinat
Dar sufletul săracu de dor ți-e sfărâmat.
Că a iubit, azi știe suferința,
De atâtea amăgiri și-a c-am pierdut credința.
Deci viața, spune-mi,
Merită să iubesc?
Să-nvăț ce e durerea, să-nvăț să pătimesc?
Iubirea, e doar un vis frumos,
Din suflet astăzi visul l-am smuls afară, l-am scos.
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia față de iubire și viață, după experiențe dureroase. Naratorul se întreabă dacă merită să mai iubească și să sufere, ajungând la concluzia că iubirea este doar un vis frumos, de care s-a debarasat.