Dă-mi voie draga mea, să îți sărut obraz brăzdat de lacrimi
Și să îți mângâi suflet, zdrobit de grele patimi.
Să te cuprind la piept, când nopțile-ți sunt grele..
Rog ploi din cer căzute, durerea să ți-o spele.
S-adormi la pieptul meu, eu somnul să-ți veghez
Și în răcoarea nopții, să te îmbrățișez.
Să nu-ți mai fie teamă, de nopțile pustii
Când vei deschide ochii, cu tine eu voi fi.
Să fiu bărbatul care, iubirea-ți dă în dar
Să nu-ți mai plângă ochii, să uiți gustul amar.
Să îți arăt viața, că poate fi frumoasă
Dă-mi voie să-ți fiu mire, tu fii a mea mireasă.
Erau numai cuvinte, ce-n suflet mi-ai zidit
Spuneai că eu sunt totul, ce-n lume ai iubit.
Azi sunt doar amintiri, dintr-un trecut ce doare..
Iubirea dintre noi, s-a scufundat în mare
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea pierderii unei iubiri. Vorbitorul își amintește de promisiunile făcute și de cuvintele frumoase, dar constată că totul s-a destrămat, iar iubirea lor s-a scufundat în trecut.