Din suflet te iubesc, încât și infinitul doare
În multele-mi dureri, tu-mi ești o alinare.
Iubesc să te iubesc și-n tine să trăiesc.
Pe-al vieții drum aș vrea, cu tine să pășesc.
Și cât te pot iubi, nicicând tu n-ai să știi.
Eu te iubesc, precum pământul ploaia
Și-n lipsa ta, timpul mă doare rău
Aș vrea să pot, să scriu destinul eu.
Din suflet te iubesc, iubesc inima ta
Și când nu ești prezent, cerul meu n-are-o stea.
Aș vrea să pot să fac, din clipe infinitul
Mereu să ne unească un lucru doar, iubitul.
Să te iubesc o viață, pe urmă încă una
Pe cer să fii o stea, eu lângă tine lună.
Și de nedespărțit, să fim noi doi mereu
Eu să fiu draga ta, tu să fii dragul meu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și infinită, resimțită la nivelul sufletului. Vorbitorul își dorește o conexiune eternă cu persoana iubită, depășind limitele timpului și spațiului.