Cine ești străine, de-mi tulburi liniștea?
Vii ca o furtună, mereu în viața mea.
Nu deschide poarta, sufletului meu..
Fiindcă știu cât doare, și-am să plâng mereu.
Cine ești tu oare, de mă răscolești?
Vorbești făr’ de noimă, spui că mă iubești?
Știi tu că iubirea, numai din cuvinte..
Precum floarea-n piatră, deloc nu se prinde?!.
Cine bate-n poarta, sufletului meu?
Ce dorești străine? Vreau să știu și eu!
-Spune-mi dacă știi.. leac de suferință
Să mă scapi de ea, e a mea dorință.
Nu am leacuri eu, nici pentru-al meu suflet
Suferința toată, mi-o tot port în cuget.
Tu continuă-ți calea, mergi în drumul tău..
Nu căuta iubire, fiindcă doare rău.
Nu-ți căuta iubirea, pe la porți închise
Oceane de lacrimi, câte mi-au fost curse..
Frică-mi că mor, în dor înecată
Mi te du străine, nu-mi mai bate-n poartă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea unei persoane care a suferit din dragoste. Ea se ferește de o nouă relație, temându-se de suferința pe care o poate aduce, și respinge avansurile unui străin.