Rătăcesc pe o stradă pustie
Și plouă și-i frig, dar nimeni nu știe
Că-n suflet eu ard și-n doruri mă scald.
E calea pustie, mă rătăcesc
Aș vrea să te văd, să te-mbrățișez
Te strig dar nu ești, azi nu-mi vorbești.
Refren: Așteptarea iubirii mă doare
Peronul e rece, dar trenul nu vine
Și plouă, plouă, plouă în mine.
Perdeaua de lacrimi e deasă
Te văd, nu te văd și ceața se lasă
Și doare, mi-e lumea străină.
În urmă las gara, peronul uitării
Doar vântul îmi alină rana durerii
Și uit că exist, am sufletul trist.
Din nou rătăcesc, pe-o alee pustie
E noaptea prea neagră și nimeni nu știe
Cât am visat, cât am sperat.
Refren: Așteptarea iubirii mă doare
Peronul e rece, dar trenul nu vine
Și plouă, plouă, plouă în mine.
Perdeaua de lacrimi e deasă
Te văd, nu te văd și ceața se lasă
Și doare, mi-e lumea străină.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și singurătatea unei persoane care așteaptă iubirea, dar se simte abandonată și pierdută. Sentimentul de tristețe este accentuat de metaforele ploii și a ceții, care simbolizează lacrimile și incertitudinea.