Mă-nțep cu trandafiri albi
Aveam inima, n-aveai!
Și acum ai luat-o pe a mea
Și am rămas fără ea.
Îmi ridic o cruce, îmi ridic spiritul
Ca Iisus da-mi bat cuie singur
Hai sus, fiindcă trece timpul
Vino sus, jos nu-mi place tripu’
Îți dau banii geaca și inima mea
Îți dau sufletul, lasă-mi mintea
Fii tu și fii true
Ca dacă nu, îți bag m***
Mă-nec în ego,
Ai zis că mergi oriunde merg io
Da nu te cred, nu
Mă-nec în ego, mă arde frigu’
Oamenii-s reci, oamenii-s goi
Cică nu se schimbă
Da cu cât ne-învârtim, tre’ să fim mereu noi.
Mă-nțep cu trandafiri albi
Aveam inima, n-aveai!
Și acum ai luat-o pe a mea
Și am rămas fără ea.
Am suflet de sticlă ca EMI,
Îmi trebuie premiu ca Grammy
Că mă țin tare ca henny
Prin zăpadă ca renii
Printre ziduri de gheață
Printre minciuni și ceață
Mă torn de unu ca-i zdreanță
Vrea să mă sugă de viață
Dacă-i lași te mănâncă mon-frère
Nu mai adorm fără un somnifer
În zilele astea nimic nu e fair
Mă-ntreb care-i steaua mea, mă uit la cer
Petalele cad, văd spinii
Durerea mă face s-ard
Din ego urlu și țin de lacrimi
Cu ochii mici ca-n krabi.
Mă-nțep cu trandafiri albi
Aveam inima, n-aveai!
Și acum ai luat-o pe a mea
Și am rămas fără ea
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și sentimentul de trădare. Artistul se simte rănit și vulnerabil, sufocat de propriul ego și de amintirile unei relații pierdute.