Dragostea fierbinte m-a fript de atâtea ori,
Suflu în apă, înainte de-a bea.
De-aia simt că vrei să bei din cana ei,
Dar cana ei nu-i cana mea.
Mă aburești cu ceainicul în mână,
Te trezesc ca un espresso scurt.
S-a schimbat ceva de-o săptămână,
Nu cred că mă mai iubești atât de mult.
Fierbe, dacă dă-n clocot se evaporă, se pierde,
Ce ne facem dacă lumea vede?
Așa că toarnă, toarnă, ia cana de toartă,
Dacă zici că mă iubești, o bei pe toată, dintr-o dată.
Dragostea fierbinte m-a fript de-atâtea ori,
Suflu în apă, înainte de-a bea.
De-aia simt că vrei să bei din cana ei,
Dar cana ei nu-i cana mea.
Pic cu pic, se umple cana,
Încă un pic și-o să te arzi.
Cu cât te vezi mai sus, cu atât mai rău cazi.
Eu nu mă mai întorc, se-ntoarce carma.
Mă aburești cu ceainicul în mână,
Te trezesc ca un espresso scurt.
S-a schimbat ceva de-o săptămână,
Nu cred că mă mai iubești atât de mult.
Fierbe, dacă dă-n clocot se evaporă, se pierde,
Ce ne facem dacă lumea vede?
Așa că toarnă, toarnă, ia cana de toartă,
Dacă zici că mă iubești, o bei pe toată, dintr-o dată.
Dragostea fierbinte m-a fript de atâtea ori,
Suflu în apă, înainte de-a bea.
De-aia simt că vrei să bei din cana ei,
Dar cana ei nu-i cana mea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tensionată, plină de neîncredere și dezamăgire. Metafora cănii sugerează posesivitate și gelozie, în timp ce versurile despre ceai și cafea ilustrează o dinamică instabilă și o lipsă de afecțiune.