Jmen – Să Pot Uita

(Strofa 1)
Unde sunt prietenii tăi cu care ai crescut?
Unde sunt amintirile și locul în care te-ai născut?
Unde sunt toți și de ce au plecat?
Toți din viața ta și pe drumuri te-au lăsat.
Parcă totul s-a distrus, copilăria și anii tăi s-au dus,
Dar nicio cale nu te mai poate aduce în trecut.
Acum strigi după mama ta, ai vrea să te poți schimba,
Când ai realizat că trăiești într-o lume în care oamenii se pot cumpăra.

(Refren)
Du-mă undeva unde să pot uita
C-am fost lăsat și blestemat să trăiesc în lumea asta rea.
Dar du-mă undeva unde să pot uita
C-am fost lăsat și blestemat să trăiesc în lumea asta rea.

(Strofa 2)
Toți după urma ta au profitat, știi bine,
Și acum, când ai nevoie, nu vine să te ajute nimeni.
Se fac că au uitat când au ajuns departe
Și uită cine i-a ținut o viață întreagă în spate.
Nu mai au rușine, nici măcar conștiință vie,
Să le aducă aminte că ați mâncat din aceeași farfurie.
Unde e familia ta de altădată, de ce v-ați despărțit, mama și tata,
Când aveam nevoie de voi în lumea asta plină de noroi.

(Refren)
Du-mă undeva unde să pot uita
C-am fost lăsat și blestemat să trăiesc în lumea asta rea.
Dar du-mă undeva unde să pot uita
C-am fost lăsat și blestemat să trăiesc în lumea asta rea.

(Strofa 3)
La fel cum o mamă își vrea copilul ajuns departe,
Cum un tată își învață fiul să-și facă în viață dreptate,
Așa ai fi vrut să-i mulțumești și tu pe ai tăi,
Dar nu ai reușit în toți anii ăștia grei.
Milioane de gânduri ce plutesc prin mintea ta
Îți iau toată puterea de a mai spune ceva.
Viața poate lua o traiectorie când nici nu te aștepți,
Azi poți fi în libertate, mâine între 4 pereți.

(Refren)
Du-mă undeva unde să pot uita
C-am fost lăsat și blestemat să trăiesc în lumea asta rea.
Dar du-mă undeva unde să pot uita
C-am fost lăsat și blestemat să trăiesc în lumea asta rea.