Veritasaga.. aha haaa :D.
Ai luat-o la fugă pe scări cu un măr în mână,
în timp ce maică-sa striga ca o nebună, să stea să mănânce ceva.
El i-a răspuns că nu e foame în timp ce sărea, cam câte de multe trepte putea.
Cobora mai ușor, o să trezești vecinii, zise femeia iar,
forțându-se să pară serioasă, pe fața ei era un zâmbet clar.
Își terminase temele, era o zi frumoasă în fața blocului,
băieții încă nu făcuseră echipele, norocul lui.
Și-au început să joace, nici 5 minute n-au trecut măcar,
până când a prins una tare, de tot și-a îndoit tabla unei mașini de pe trotuar.
Și s-au tirat, ca nu cumva să vină iară vecinul de la [???], era cald afară,
așa că s-au grăbit spre lac, vroiau să ajungă înainte să se facă seara.
Acolo au făcut o trambulină din dale de beton, și-au început să sară,
și bombe și tumbe și avion, fiecare își dorea să fie campion.
Zâmbete colorau, totul în jur zdrobise, ridicau privind raze,
timpul trecea, timpul trecea ușor,
ingăduitor ca un arbitru care închide ochii la unele faze.
N-aveau mobile pe atunci,
fete la care se uita lungati, erau copile pe atunci,
inocența, n-aveai motive s-o arunci.
Și dacă încă nu ți-e clar, îți explic pentru ultima oară,
dintre toate anotimpurile vieții tale eu îți vorbesc de primăvara.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirile frumoase și inocente ale copilăriei, concentrându-se pe jocurile și aventurile simple din acea perioadă. Naratorul își amintește cu drag de zilele lipsite de griji și de bucuria pură a copilăriei, comparând această perioadă cu primăvara vieții.