Credeai că viața e după ușă,
Ai vrut o cheie și ai găsit-o când ai devenit femeie.
Acum vrei doar să fii copilă iar,
Să alergi după fluturi prin grădini, să n-ai
Habar. Inima nu ți-o mai asculți,
Brațele dezamăgirii te-au lăsat prea mulți.
Oricât ascunzi durerea în pahar,
Ochii nu mint, vor să plângă iar.
Și în chirie ți-e greu, în muncă te-neci,
Bărbații vor joacă și…
Tranvaiele sunt lente, vacanțe rar,
Îți vine să îți iei fusta aia scurtă, tocuri mari.
Nu e nimic mai rău să încerci să dormi
lângă o pernă care nu îți dă somn.
Fericirea ta pare că e doar un tren pierdut,
În inima orașului.
Fiecare cu ale lui, oamenii sunt toți ai nimănui
În inima orașului.
Nu căuta dragoste noi, nu în inima orașului.
În inima orașului..
Credeai că în inima orașului,
E doar iubire ca în cărți,
Căutând puțină simpatie, te-ai rătăcit ca noi toți
Acum te uiți mai mult în jos,
Doar telefonul vede zâmbetul tău frumos.
Lumea e condusă de bărbați, realizezi,
Când ești angajatul lunii ani de zile și nu promovezi.
Șeful își face ochi și uneori vrei să accepți să scapi de tot.
Și nu e nimic mai rău decât să încerci să dormi
lângă o pernă care nu îți dă somn.
Fericirea ta pare că e doar un tren pierdut,
În inima orașului.
Fiecare cu ale lui, oamenii sunt toți ai nimănui
În inima orașului.
Nu căuta dragoste noi, nu în inima orașului.
În inima orașului..
Fii de oțel, ca armura!
Aici parcă totul merge pe dos,
Toată lumea vrea să te vadă jos.
Lăcomia și ura vor să facă din orice curajos
Până mâine cel mai mare fricos.
Fiecare cu ale lui, oamenii sunt toți ai nimănui
În inima orașului.
Nu căuta dragoste noi, nu în inima orașului.
În inima orașului..
În inima orașului..
Sensul versurilor
Piesa descrie deziluziile vieții urbane, singurătatea și dificultățile întâmpinate de o femeie. Ea tânjește după inocența copilăriei și se simte pierdută în agitația orașului, unde visele par să se destrame.