Jenica Nicolau – Eu Sunt Fata de la Țară

Păi ziii.. maiiii.
Mă uit la vaca în ogradă și-mi zic în gând: e prea slabă!!!??
Porcul în coteț e prea mic și-n cuibar nu e nimic,
Lemnele sunt prea puține, gasca nu se dă la mine,
Cocoșul cântă prea tare iar vecina e prea mare.

Eu sunt fata de la țară, nu mă culc cu burta goală,
Mănânc tot că așa-i frumos,
Singură mă scol de jos.. (x2).

Soacra-mea stă mult la masă și-mi zic în gând: e prea grasă??!!
Socrul meu se dă prea tare, dar eu știu că e prea moale,
Bătrâna-i prea de tot, pupă câinele-n bot,
Câinele e mare hoț și-adoarme la baba-n șorț.

Eu sunt fata de la țară, nu mă culc cu burta goală,
Mănânc tot că așa-i frumos,
Singură mă scol de jos.. (x2).

Am vecina prea urâtă, mai tot timpul e bătută,
Dar să bei țuică aleasă ca s-o vezi și prea frumoasă,
La țară viața e grea, dar ne-am învățat cu ea..
Nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar noi mergem mai departe.

Eu sunt fata de la țară, nu mă culc cu burta goală,
Mănânc tot că așa-i frumos,
Singură mă scol de jos.. (x2).

Curca nu mai face ouă, nu ne ninge, nu ne plouă,
Motanul este prea prost și miaună fără rost,
Popa-n sat e prea bătrân dar tot vrea mere din sân,
Cântărețul e mai tânăr, ciupe fetele de umăr.

Eu sunt fata de la țară, nu mă culc cu burta goală,
Mănânc tot că așa-i frumos,
Singură mă scol de jos.. (x4)

Sensul versurilor

Piesa descrie cu umor viața unei fete la țară, evidențiind greutățile, dar și autosuficiența și adaptabilitatea. Versurile satirizează diverse aspecte ale vieții rurale și relațiile interumane.

Lasă un comentariu