Când ies pe stradă
La braț cu nevasta
Sau când sunt la șosea
Toți ne admiră și toți cască ochii
Și gura după ea
Toți prietenii îmi spun
Ești fericit, mon cher
Ai o nevastă superbă
E un juvaer
Eu atunci vesel și mândru de mine
O laud și le spun.
Nevasta-mea-i șic așa când o priviți
Dar ce econoamă e, nu știți
Ea nu cere bani pe rochii sau pălării
Se-mbracă din economii
Lumea rea vorbește multe
Dar eu nu cred în povești
O femeie mai cuminte nu găsești în București
Nevasta-mea, vai, nici să nu vă gândiți
Ce cumsecade-i, voi nu știți.
Când ai nevasta
Așa de deșteaptă
Cum să n-o iubesc?
Fără nevastă, pe criza de astăzi
Eu nu pot să răzbesc
Știe ea că negustorii sunt cam șarlatani
De-aia se tocmește, ia pe credit fără bani
Luna trecută a luat o mașină
În rate pe cinci ani.
Nevasta-mea-i șic așa când o priviți
Dar ce econoamă e, nu știți
Ea nu cere bani pe rochii sau pălării
Se-mbracă din economii
Lumea rea vorbește multe
Dar eu nu cred în povești
O femeie mai cuminte nu găsești în București
Nevasta-mea, vai, nici să nu vă gândiți
Ce cumsecade-i, voi nu știți
Sensul versurilor
Piesa descrie cu umor admirația unui bărbat pentru soția sa, evidențiind calitățile ei de a fi șic, economă și isteață. El respinge bârfele și își laudă soția pentru abilitățile ei de a gestiona finanțele familiei în vremuri de criză.