Dă-mi mâna, vechi prieten și s-o pornim agale
Uniți fiind în toate, cu umăr lângă umăr.
Țin minte, într-o noapte ploua și urla vântul
Când ai venit în goană să mă previi de-un rău
Simțeam că eu, ca tine, aș răscoli pământul
Dacă ar fi cândva-n pericol un fir din părul tău
Iar viața-și urma cursul. Trecuram dintr-o țară
În alta, ce nisipul cu greu l-a înflorit,
N-a fost ușor, adesea viața ne-a fost amară
Ne-am sprijinit cu vorba, cu fapta și-am răzbit
Plimbarea-i pe sfârșite, amurgul vieții vine,
Privit-am iară viața în orele târzii,
Prietene-ți strâng mâna, știindu-te cu mine
Senin privesc la toate ce încă vor veni.
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă prieteniei de lungă durată, rememorând momentele dificile depășite împreună și sprijinul reciproc oferit de-a lungul anilor. Vorbitorul își exprimă recunoștința și liniștea sufletească având prietenul alături la finalul vieții.