De la mersul împreună acasă, și vorbele grele,
Până la privitul de emisiuni în haine de noapte cu tine,
De la atingeri nervoase până la a ne îmbăta,
Până la statul treaz, și trezitul lângă tine.
Dar acum dormim la limită,
Ținem de ceva de care nu avem nevoie.
Și deziluzia asta din capul nostru
O să ne aducă în genunchi.
Așa că, hai, las-o baltă
Doar las-o să fie
De ce nu ești Tu, tu
Și eu voi fi eu..
Tot ce e distrus
Lasă într-o adiere
De ce tu nu ești tu?
Căci eu voi fi eu.
De la aruncatul hainelor pe podea
La certuri și trântitul ușilor
Dacă doar pentru asta trăim
De ce o mai facem?.
Obișnuiam să mă recunosc
E amuzant cum reflecțiile se schimbă
Când noi devenim altceva
Cred că e timpul să ne despărțim
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație ajunsă la final, marcată de deziluzie și certuri. Ambii parteneri simt că s-au schimbat și că nu se mai regăsesc în relație, ajungând la concluzia inevitabilă a despărțirii.