Jager:.
Cuvintele sunt treptele pe care pun piciorul
Să urc la tine-n suflet, folosesc difuzorul
Pe mulți în locul meu poate i-ar plictisi decorul
Dar în timp ce eu sunt eu, ei doar îmi joacă rolul
Unește palmele și roagă-te să poți lipi silabele
Când tre’ să-mi spui: „Îmbracă-te și ieși!”
Poți schimbi iala încă o dată, dar știi că n-are rost
Că n-o să-nchizi cu ea ce-a fost și ce contează
De care parte a ușii încuiate ești
Când pe vizor măcar nu reușești să te găsești și în ochi să mă privești?
O să mă minți și-o să te cred
Mușcându-ți buzele, strângând din dinți
Numai pe tine nu poți să te minți
Tot ce auzi acum, aici e adevărat
Că niciodată nu am încetat să sper, de fapt
Dar știi, așa sunt eu
Nu mă agit, nu pun mâna pe pix
Până ce limba mică n-a murit la ora 12 fix
Ultimul ceas care-ți permite liniște și pace
Că după el urmează panică și stat pe ace
Că lumea-ncepe să dezbrace caractere
Cu gust de sare de lămâie, nu de miere.
Bella (refren) :.
Tu spui că sunt doar vorbe fără rost!
Dar amintește-ți între noi tot ce-a fost!
Mă doare să ascult cuvintele tale!
Într-o zi ai să știi cât mă doare!.
Jager:.
Știam de la bun început că viața e un puzzle de întâmplări
Care transformă omul într-un amalgam de stări
De-aia îți spun acum: „Greșește și ai să vezi!”
Vorbele n-o să țină loc vreodată de dovezi!
Indiferent de ce crezi că știi sau ce control deții
Pe zi ce trece nu mai e la fel ca-n prima zi
Închid ochii și mă gândesc la viitoru-n doi
Vreau să fiu unul dintre arhitecții lumii noi
Vizionar ca Anghel Saligny
El a făcut pod peste apă
Eu vreau să-l fac peste inimi
Să nu țin cont de linii, de limite, de cote
Învață-mă, dă-mi teste dar fără să-mi dai note!
Ajută-mă să nu mă lupt cu morile de vânt ca-n Don Quijote
Nu joc teatru ieftin renegându-mi faptele
Din nevoia de a-mi spăla păcatele ca să fac loc la altele
Omul cât trăiește învață, de-aia eu învăț
Că dacă vrei să faci cu vorbele negoț..
Spui adevăru-n reprize și ești hoț..
Din prădător ajungi să fii considerat ospăț
Și asta e valabil pentru toți!.
Bella (refren) :.
Tu spui că sunt doar vorbe fără rost!
Dar amintește-ți între noi tot ce-a fost!
Mă doare să ascult cuvintele tale!
Într-o zi ai să știi cât mă doare!
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor și dezamăgirile care pot apărea. Vorbele pot fi înșelătoare, iar amintirile nu pot șterge durerea resimțită în prezent. Se vorbește despre importanța faptelor și despre speranța într-un viitor mai bun, chiar și după deziluzii.