Azi am râs, dar aș fi vrut să nu pleci niciodată
Ca-n jurul meu petale ard, prea nefiresc ucise..
Prea multe flori se ofilesc, din lumea ta uitată
Cu sânge-n lacrimi se topesc, pe ceruri vor fi scrise.
M-ai strâns în brațe de parcă ar fi ultima oară
Eu neștiind că visul nu m-a iubit vreodată
Și-am alergat pe Lună, și-n stelele de ceară
Azi am râs, dar aș fi vrut să nu pleci niciodată!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul profund după o despărțire. Naratorul încearcă să mascheze suferința, dar dorința ca persoana iubită să nu fi plecat niciodată este copleșitoare, amintirile fiind încă vii și dureroase.