STROFA I:
De multe ori mi-e frică să arăt ce simt
În fiecare zi mă simt presat de timp
Am avut încredere în oameni falși
Dar niciodată nu am făcut parte dintre lași
Am trăit cu iluzia că totul va fi bine
De sute de ori m-am consolat pe mine
Mi-am dat seama că iubirea e boală grea
Rămâi cu buza umflată dacă te bazezi pe ea
Când ceva neașteptat vine, dau vina pe mine
Spun că greșeala îmi aparține
Gândesc prea mult, de prea multe ori
Unele lucruri încă îmi dau fiori
Plâng cu sufletul, când privirea zâmbește
Am văzut că viața-i curvă, nu știi când te lovește
Am avut momente când totul mergea bine
După am simțit săgeata cum intră-n mine
REFREN:
Învață să pleci când nu ai pentru ce sta
Învață să ai încredere doar în persoana ta
Cunoaște durerea înainte să iubești
Fă-ți amintiri, ca să ai ce să povestești
STROFA II:
Nu sunt mincinos, oricât aș încerca
E greu să mă crezi, când treci prin viața mea
Am pus suflet în cele mai proaste momente
Bucuria trece, dar tristețea lasă amprente
Am prea mult bun simț uneori, recunosc
Că în acele momente am fost luat de prost
Realitatea e dură de asta am ales să scriu
Dar e trist că din ea mă inspir și scriu
Cea mai mare frică, e cea de singurătate
În fiecare zi mă gândesc, dacă e ultima noapte
Mi-am văzut moartea cu ochii de câteva ori
Am stat la masă cu oameni care au fost doar actori
Cei ce m-au mințit, mi-au dat timp de gândit
Când vezi o ființă care de fapt e un nimic
Faptul că sunt imperfect, mă face perfect
Ai fi incorect sau fii corect când nu știu ce cred
REFREN:
Învață să pleci când nu ai pentru ce sta
Învață să ai încredere doar în persoana ta
Cunoaște durerea înainte să iubești
Fă-ți amintiri, ca să ai ce să povestești
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre lecțiile dure ale vieții, importanța încrederii în sine și necesitatea de a învăța din experiențele negative. Subliniază importanța amintirilor și a cunoașterii durerii înainte de a iubi.