VERS I:
Era o zi banală,
Veneam ca orice om pe lume
19. 08. 96′, aveam deja un nume
George Mocanu mă numesc.
Şi ceva firesc
Am învăţat să plâng înainte să-nvăţ să zâmbesc
E şi normal, nu? Dar asta până creşti
Eu nu prea ştiam ce-nseamnă să zâmbeşti.
Că tata ţipa: „Hai gata? Ce plâng atât?”
Eram copil.. nu ai fi vrut să-ţi dau şi bani cu împrumut?
Era nasol, că-i plăcea cam mult să bea
Credea că îl calma, îl relaxa.. sau asta îmi spunea.
Până venea de unde stătea şi bea,
Şi făcea scandal. Ţipa şi arunca cu tot ce prindea,
Şi uite-aşa eu am trăit crezând
Că toţi taţii sunt la fel, numai până când.
În parc, ceilalţi erau cu tatăl lor,
Şi eu nu înţelegeam de ce nu poate fi la fel şi tatăl meu!.
REFREN:
Îmi pare rău, mamă..
Nu ţi-am adus doar bucurii
Îmi pare rău, tată..
C-ai uitat că ai 2 copii.
Îmi pare rău..
Că am crescut înainte de timp
Îmi pare bine-n schimb,
C-am învăţat de mic să simt.
Îmi pare rău, mamă..
Nu ţi-am adus doar bucurii
Îmi pare rău, tată..
C-ai uitat că ai 2 copii.
Îmi pare rău
Că am crescut înainte de timp
Îmi pare bine-n schimb,
C-am învăţat de mic să simt.
VERS II:
Între timp am mai crescut, dar mă simţeam lovit
Ştiam că-s diferit, nu aveam un cămin prea fericit.
Eram încă un copil când sormea s-a născut,
Deşi tata n-ar fi vrut, cică îl costa cam mult.
Eu aveam 6 ani şi 2 luni atunci,
„Sormeo până să zâmbeşti, o să înveţi să plângi”..
Dar nu-i nimic, e normal. aşa credeam.. Când eram copil.
Când visam mă şi trezeam şi era nasol de tot,.
Că-l auzeam pe tata cum intra în casă tot beat mort
Şi iar scandal, şi ştiam că tot ce mă alină
Era gândul că poate într-o zi n-o să mai vină..
Nu e normal, îmi pare rău, dar tată! Eu n-am tată..
E doar un tip ce-a locuit cu noi în casă odată.
O spun acum şi chiar nu-mi pasă ce cred unii,
Fiindcă tata e doar o suma de căcat de la sfârşitul lunii..
REFREN:
Îmi pare rău, mamă
Nu ţi-am adus doar bucurii
Îmi pare rău, tată..
C-ai uitat că ai 2 copii.
Îmi pare rău.
Că am crescut înainte de timp
Îmi pare bine-n schimb,
C-am învăţat de mic să simt.
Îmi pare rău, mamă..
Nu ţi-am adus doar bucurii
Îmi pare rău, tată..
C-ai uitat că ai 2 copii.
Îmi pare rău
Că am crescut înainte de timp
Îmi pare bine-n schimb,
C-am învăţat de mic să simt.
Sensul versurilor
Piesa descrie experiența dureroasă a unui copil care crește într-o familie disfuncțională, marcată de alcoolism și abuz. Exprimă regretul față de mama și dezamăgirea față de tată, subliniind impactul negativ asupra copilăriei și maturizării premature.